Autoritatile moldovenesti, in persoana conducerii, declara disponibilitate pentru a duce tratative cu profesorii grevisti, urmarind, pur si simplu, trecerea timpului, insa, pe din spate, incearca prin diverse metode, sa creeze sciziuni intre lucratorii domeniului stiintific si educational.

A urmat numai sa apara adepti consecventi ai revendicarii drepturilor si intereselor profesorilor, naturale si inalienabile, cum, pe neprins de veste, apar careva spargatori de greva virtuali, ce “sustin politica autoritatilor” si “demasca” initiatorii grevei.

Cinismul operatiei de sciziune ingrozeste. Conducerea creaza aparenta, ca exista oameni capabili sa fie de acord cu propria existenta mizera in subnivelul minimului de existenta. Majorarea etapizata a platii salariate, despre care, sub melodia preelectorala a lui Voronin, au fredonat spargatorii de greva virtuali, nu satisface profesorii. A exista se cere acum. Dar cu acele salarii mizere, in special ale pedagogilor tineri si lucratorilor in domeniul tehnic, majorarea initiala cu 18% si chiar urmatoarea cu 15%, nu ii salveaza. In afara de aceasta, majorarea salariului nu este unica cerinta a lucratorilor domeniului educatiei si stiintei.

Apropo, toate cerintele grevei au fost sustinute activ si de pedagogii Gagauziei. La data de 12 noiembrie in cadrul a numeroase institutii de invatamant ale autonomiei nu s-au efectuat ore. Cerinta majorarii platii salariate, cel putin, pana la minimul de existenta este acel ceva, care, indiscutabil, uneste toti lucratorii din sfera educatiei din republica. Conducerea actuala este escrocul care urmareste „spargerea” aceastei uniuni.