În ajunul alegerilor parlamen-tare, foarte multă lume vorbeşte de schimbare. E ceva legat de sloganele utilizate în Franţa şi Belgia în anii ’70, de Convenţia Democratică din România în scrutinul din 1996, preluat apoi de PFD-ul lui Matei în alegerile parlamentare din 1998.
Astăzi, mai multe formaţiuni utilizează şi pretind la utilizarea sloganului schimbării. E simplu, e ambiţios, e tentant. Chiar dacă formaţiunile care vorbesc de schimbare încă n-au demonstrat pe segmentul ce activează că sunt capabile de schimbare, retorica revoluţionară impresionează o parte a publicului. Însă politicienii din cele trei-patru partide, care insistă pe schimbare, probabil, nu cunosc unele lucruri importante, care pun serios la îndoială utilitatea „schimbării” în condiţiile reale în care ne aflăm.
Din 2001, în Republica Moldova s-a instaurat dictatura personală a liderului comunist, Vladimir Voronin. Treptat, principiul separaţiei puterii a fost încălcat, instituţiile centrale ale statului au început să funcţioneze la indicaţiile personale ale şefului statului, iar Constituţia a devenit literă moartă. Chiar dacă legislaţia existentă îi oferă împuterniciri reduse, Voronin şi-a supus guvernul, parlamentul, justiţia şi presa publică. Situaţia este departe de a fi asemănătoare cu cea din Franţa şi Belgia anilor ’70 sau cu cea din România anului 1996. E foarte departe şi de cea din 1998 din Republica Moldova, când la Chişinău guverna un regim semidemocratic. Şi dacă în cazurile enumerate schimbarea însemna alternanţa la putere, schimbarea unei guvernări cu alta, a unor echipe, programe şi idei cu altele, în cazul nostru lucrurile sunt mult mai profunde.
Voronin a reuşit în cei opt ani de guvernare să modifice sistemul din Republica Moldova. Camuflaţi de ideile unei false liberalizări, comuniştii au instaurat un sistem economic numit în occident „bolşevism de piaţă”. marii beneficiari ai acestui sistem sunt „conducătorul” partidului şi apropiaţii lui. Ei controlează total economia şi orice afacere prosperă poate trece imediat în posesia nomenclaturii de partid cu ajutorul direct al justiţiei naţionale.
În domeniul politic, nefuncţio-narea instituţiilor democratice şi încălcarea frecventă a drepturilor omului a fost semnalizată de nenumărate ori de organismele internaţionale. Sistemul politic din Republica Moldova tot mai mult se aseamănă cu cel sovietic, când, pe de o parte, sunt declarate cele mai largi drepturi, iar pe de alta, ele rămân doar pe hârtie. Acest mod de a guverna ţara este resimţit în relaţiile puterii cu cetăţeanul, cu administraţia de alte nivele, cu presa, cu societatea civilă. Există toate semnele distincte ale unei dictaturi personale care nu poate fi înlăturată pur şi simplu. Este o criză profundă de sistem, iar revenirea la normalitate necesită nu o schimbare, ci o transformare profundă, care, în viziunea lui F. A. Hayek, este „... o revoluţie paşnică, care modifică lucrurile nu numai în esenţa lor, ci şi în interacţiunea cu alte entităţi”.
După opt ani de comunism, Republica Moldova are nevoie de o revoluţie paşnică, adică de transformare. E nevoie de redefinit sistemul politic, economic şi educaţional. E nevoie nu de slogane puerile despre schimbare, ci de un program complex de guvernare, bine etapizat, care să transforme lucrurile în profunzime. E nevoie de transformat statul, pentru ca nu noi, cetăţenii, să îndeplinim politicile guvernării, iar statul să fie mijlocul prin care cetăţeanul îşi satisface cerinţele.
Bineînţeles că utilizarea greşită a unui slogan într-o situaţie concretă e regretabilă. Însă în faţa exigenţelor rezistă doar un program complex de transformare, care trebuie să propulseze ţara noastră în ritmuri accelerate spre modelul vest-european de înţelegere a naturii statului. Să fim conştienţi că transformarea mai are nevoie de o echipă excepţională, care să o producă. Transformările structurale şi de esenţă pot fi realizate doar de profesionişti notorii, de cei care îşi cunosc în profunzime domeniul şi pot purcede imediat la înlăturarea a tot ce-i antidemocratic, învechit, stagnant. Transformarea are nevoie de foarte multă competenţă, incomensurabil mai multă decât necesită alegerea corectă a unui slogan într-un moment extrem de important al istoriei noastre moderne.
Dupa materialele "Timpul"
