Voronin pare să nu ţină cont de sfatul occidentalilor să nu se joace cu Moscova de-a şoarecele şi pisica, acţionând ca un prostănac, care nu-şi dă seama ce îl paşte. Dar el nu este un naiv. El plăteşte în mod conştient din contul Republicii Moldova semnele de atenţie pe care i le cere Kremlinului în scopuri electorale, intenţionând să rămână cu orice preţ la putere. Pentru dorita întâlnire cu Medvedev, din martie, Voronin trebuie să meargă mai întâi în „capitala RMN” să se întâlnească cu „prezidentul” Smirnov, care, la rândul său, îşi bate joc de „omolog său”, „şeful statului vecin”, cerându-i să semneze cât mai repede tratatul de bună vecinătate şi prietenie între RMN şi RM.
Luni, 23 februarie, la Chişinău vine Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, dar înainte de venirea sa, el l-a primit la Moscova pe „prezidentul RMN” Igor Smirnov, pentru ca Voronin să nu-şi imagineze că este singurul preşedinte al statului moldav. MID-ul a făcut, după această întâlnire, o declaraţie a cărei sens e că zadarnic aşteaptă Chişinăul daruri de la Moscova, că ar fi bine ca RM să trateze Transnistria pe picior de egalitate.
Vizită lui Lavrov în plină campanie electorală nu are nici un sens, în afără de cel electoral, dar fiindcă Voronin şi-o doreşte, el va trebui să se împace cu faptul că Lavrov nu vine ca un simplu musafir, ci pretinde un statut deosebit pentru Rusia în RM. De dragul efectului electoral pe care îl va produce vizita sa, Chişinăul va trebui să accepte „gazpromizarea” RM: săptămâna trecută, Gazpromul a anunţat că îşi va deschide o reprezentanţă oficială la Chişinău. În condiţiile în care la Chişinău îşi are sediul societatea pe acţiuni „MoldovaGaz”, în care Gazpromului îi aparţin 50 la sută din acţiuni, iar Tiraspolului – 13,44%, cu ce se va ocupa noua reprezentanţă? Va dubla funcţiile întreprinderii „MoldovaGaz”? MoldovaNova.md, care a inventat termenul „gazpromizare”, scrie cu trimitere la surse din Gazprom că e vorba despre proiecte „serioase şi de lungă durată”, inclusiv legate de „impulsionarea dezvoltării şi reînnoirii spaţiului mediatic-informaţional din RM. Şi nu doar al celui informaţional...”
Spaţiul informaţional al RM este şi acum dominat de mass-media ruseşti, aşa încât majoritatea moldovenilor văd lumea cu ochii lui Putin şi Medvedev. Să fie „înnoirea” acestei dominaţii tocmai ceea ce ne lipsea cel mai mult?
Nu poate fi o coincidenţă întâmplătoare nici faptul că Lavrov vine anume pe 23 februarie. Pentru interesul electoral al clanului, el îşi rezervă plăcerea de a-i vedea pe „stataliştii” moldoveni plătind tribut simbolic Armatei Sovietice de ocupaţie. Aşa a numit-o cândva chiar Andrei Stratan, ministrul de Externe al RM. În felul acesta, Moscova se va simţi răzbunată moral pentru angajamentul luat de Elţin privind retragerea armatei 14 de pe teritoriul RM.
Totuşi, surpriza cea mai mare pentru Voronin e că el nu va fi singurul „prieten al Rusiei”, care le va fi recomandat alegătorilor rusofili. De acest privilegiu se va bucura şi Uniunea Centristă condusă de ex-premierul Vasile Tarlev. UCM va fi sprijinit de câteva partide proruseşti, inclusiv mişcarea „Ravnopravie” al cărei lider, Valeri Klimenko, nu se sinchiseşte să spună că a fost trimis în RM „în deplasare”. Dacă anterior, Klimenko declara că Tarlev este un „proiect comunist”, acum el „s-a asigurat că Rusia are încredere în Tarlev”.
Astfel, cu ajutorul strategilor PCRM, Moscova va stimula competiţia prorusă în viitoarele alegeri parlamentare, mizând, concomitent, pe doi „cai” politici, provocându-i pe ambii să facă gesturi proruseşti, împingând campania electorală într-o dezbatere Rusia-Rusia. Nu se ştie cu siguranţă cât electorat prorusec a mai rămas în RM, dar Kremlinul e decis să-l „cultive”. „Gazpromizarea” e o acţiune echivalentă cu eliminarea bazelor americane din Asia Mijlocie. Dacă PCRM şi UCM vor intra în Parlament, Kremlinul se poate felicita, deoarece „orientarea europeană” a RM ar rămâne în continuare în mâinile simpatizanţilor Rusiei.
Între timp, Roşca atacă AMN şi PLDM, acuzându-le de rusofilie, când de fapt el însuşi contribuie, prin sprijinul acordat PCRM, la „gazpomizarea” şi întărirea Rusiei în RM.
Dupa materialele "Jurnal de Chisinau"
