De data aceasta însă, nu e vorba de unirea Republicii Moldova cu România, ci de unirea partidelor de opoziţie.
Decizia de miercuri a opoziţiei de la Chişinău de a boicota alegerea preşedintelui republicii este un gest remarcabil, mai ales în condiţiile în care se vehiculau drept „recompense” din partea comuniştilor pentru cel care va trăda, acordându-le „votul de aur”, milioane de dolari sau funcţii grase. Se vehiculase chiar că Alianţa Moldova Noastră, care riscă să nu mai treacă peste pragul electoral de 6% la alegerile anticipate, ar fi dispusă să facă pasul infam făcut în urmă cu patru ani de partidul lui Iurie Roşca, PPCD. Atunci, cei care făcuseră campanie electorală sub stindardul luptei anticomuniste au pus cele 11 voturi din Parlament în slujba lui Voronin.
De data aceasta însă, opoziţia a reuşit să dea dovadă de o unire ce ar putea prevesti ceva bun pentru Moldova.
Electoratul comuniştilor (bătrânii de la sate care se tem că îşi vor pierde pensia dacă la putere nu vor mai fi ai lui Voronin şi populaţia rusofonă) este disciplinat şi va ieşi din nou la vot. Alegerile vor fi organizate din nou de către autorităţile locale aservite comuniştilor, iar morţii vor rămâne cel mai probabil pe listele electorale. Presa de stat - cea la care are acces majoritatea populaţiei - va continua să cânte osanale lui Voronin şi alor săi. Ceea ce
s-ar putea schimba însă, este modul în care opoziţia va decide să abordeze procesul electoral. În mod convenabil, comuniştii au schimbat la timp legea electorală, înaintea alegerilor din aprilie: au ridicat pragul electoral la 6%, iar în acelaşi timp au interzis formarea de alianţe electorale între partide. Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Alianţa Moldova Noastră şi-au făcut practic concurenţă unul altuia pe acelaşi culoar electoral, fărâmiţând votanţii anticomunişti. Lipsa de unitate din tabăra opoziţiei i-a dezamăgit pe cetăţenii cu viziuni liberale, descurajându-i să meargă la vot.
Aceste trei partide nu au diferenţe mari de doctrină, principalele ţeluri reprezentându-le scăparea de comunişti şi apropierea de Europa. Chiar dacă o alianţă nu este legal posibilă, există posibilitatea unei fuziuni sub numele unui singur partid. Aceasta nici măcar nu ar trebui să supravieţuiască după alegeri, fiecare putând să îşi recupereze ulterior formaţiunea politică. Dar o campanie desfăşurată sub acelaşi stindard, cu resurse materiale şi umane puse în comun, după cele întâmplate după alegeri în pieţele din Chişinău, ar reuşi poate să mobilizeze electoratul tânăr, electoratul anticomunist. Pentru asta însă va fi nevoie ca liderii opoziţiei să îşi calce pe orgolii până la capăt, un lucru cu adevărat greu de realizat, dar o mostră de patriotism fără precedent.
Dupa materialele cotidianul.ro
