In calitate de cliseu politic, “visul Romaniei Mari” nu si-a gasit si putin probabil ca isi va gasi locul in politica reala contemporana, atat in Romania, cat si in republica Moldova. E simplu de explicat, fiindca, spre exemplu, spre deosebire de “visul american” (casa proprie, serviciu bine platit, business de succes – lucruri ce pot fi obtinute prin propria munca intensiva) pragmatic si orientat spre viitor, “visul romanesc” este o copie a trecutului. Ce a fost, a trecut, si chiar de nu a fost acoperit de praful timpului definitiv, totusi nu devine un obiect al practicii politice. Nici pe malul stang, nici pe malul drept al Prutului.

In pofida faptului ca atat in Bucuresti, cat si in Chisinau rasuna frecvent speculatii la subiectul celor “doua state romane” si alte, acest fapt nu este perceput deacum nici, cel putin, ca iritant. Maxim – ca “tachinator”. A aparut dorinta presedintelui Traian Basescu de a-l tachina pe presedintele moldovean Vladimir Voronin – si continua o noua declaratie despre “4,5 milioane de romani, care traiesc in Republica Moldova”. Voronin ca raspuns – despre “10 milioane de moldoveni de dupa Prut, care se supun discriminarii etnice”. Initial arata chiar amuzant, insa in ultimul timp, devine cam iritant.

Cu privire la portul moldovenesc Giurgiulesti, se poate spune ca lipsa acestuia din cadrul proiectelor romane nu este de mirare. Si nu doar in cadrul celor romane. Nu este prezent nici in proiectele energetice ucrainesti, nici in cele transnationale, nici in cele reale, nici virtuale – niciunde! Provoaca dubii faptul daca vom viziona candva aparitia acestui port in careva proiecte, fiindca ideea in sine a fost initial neviabila.

In mijlocul deceniului trecut, cand abia se schita posibilitatea planurilor de constructie, pe atunci, a terminalului petrolifer (astfel numitul port a aparut mai tarziu, cand a dat faliment proiectul terminalului), administratia tarii nu dorea nici sa auda careva glasuri lucide distincte, care incercau sa puna la indoiala eficacitatea practica a acestei idei voluntariste. Cu regret, fiindca au fost aruncate in vand resurse financiare enorme pentru Republica Moldova.

De unica utilitate practica au avut parte acele cateva persoane fizice concrete, pe care i-a ajuns capul sa se imbogateasca binisor, “spaland” banii pentru constructia terminalului initial, apoi a portului, apoi, recent, a caii feroviare spre port. Caruia, portului Giurgiulesti, nu ii este predestinat sa devina portile maritime ale Republicii Moldova. Dupa cum nu ii este predestinat nici Moldovei sa devina putere maritima. Cu aceasta, se poate spune, nu am avut noroc.

Ramane a trai cu speranta, ca candva, cand in Chisinau va aparea, in sfarsit, ceva, asemanator cu o procuratura generala nu doar conform numelui, ci si esentei, toata aceasta aventura cu terminalul-portul-drumul de fier isi va gasi reflectia in materialele anchetei penale. Poate, cel putin, aici vom avea noroc?

Dupa materialele AI REGNUM