Nu degeaba guvernarea comunistă de la Chişinău s-a agitat atât de tare în legătură cu alegerile parlamentare din România încât şi-a pierdut minţile şi a inventat o notă verbală de-a dreptul halucinantă. Acest vot uninominal dacă nu exista, trebuia inventat. Şi nu pentru oricine, ci anume pentru Basarabia.
De acum încolo, cetăţenii Republicii Moldova cu paşaport românesc au o alternativă. În cazul în care nu-şi pot satisface drepturile şi libertăţile individuale acasă, ei au o soluţie. Persoanele cu dublă cetăţenie vor avea posibilitatea să-şi voteze propriii reprezentanţi pentru Parlamentul României. Mai mult decât atât. Ele pot candida pentru Legislativul de la Bucureşti. Au şansa să intre în Guvern. Să se integreze în clasa politică de dincolo de Prut.
Astfel, pentru Republica Moldova votul uninominal e mai mult decât o ordinară tehnică electorală. Noul sistem aduce modificări majore nu numai în regimul politic. Uninominalul le permite românilor de oriunde, pentru prima dată de după război încoace, să voteze în cadrul unui sufragiu democratic şi pluralist persoanele, nu listele. Dar în acelaşi timp, le creează condiţii românilor din Republica Moldova să se implice plenar în viaţa politică de la Bucureşti. Nu numai ca votanţi, ci şi ca actori politici.
Astfel, basarabenii au de acum încolo un motiv în plus să-şi redobândească cetăţenia românească. Ei vor trebui să facă asta nu doar din considerente sentimentale pentru a avea drept de şedere în Patria istorică. Nu doar pentru a umbla de-a lungul şi de-a latul Europei în căutarea unui câştig mai bun. Nu doar pentru a putea alege între Dabija, Tomac şi Panţîru. Ci pentru a apropia efectiv România de Republica Moldova şi viceversa prin exersarea drepturilor lor cetăţeneşti pe ambele maluri ale Prutului. Şi la Chişinău, dar şi la Bucureşti.
E încă mult până departe, desigur. Numărul mic al secţiilor de vot din Republica Moldova, dar şi alte piedici pe care le pun pe de o parte comuniştii de la Chişinău, iar pe de alta birocraţii de la Bucureşti, nu vor permite ca situaţia să se schimbe peste noapte. Incidentele care au avut loc duminică, când mai mulţi alegători sosiţi din provincie nu au reuşit să voteze, vin să ne întărească în această opinie. Dar carul s-a urnit din loc şi nimeni nu-l mai poate opri. Nici Voronin, nici Putin.
Republica Moldova, oricât ar spune „nu” guvernarea PCRM, redevine ce este prin forţa lucrurilor – cel de-al doilea stat românesc. Şi e simptomatic că această metamorfoză se produce de Ziua Unirii. De sărbătoarea naţională a românilor.
Indiferent cine a câştigat alegerile la Chişinău pentru Camera sau Senatul de la Bucureşti, toată suflarea românească de la noi are motive dacă nu să se bucure, cel puţin să spere că tot ce înseamnă România va face parte şi din cotidianul Republicii Moldova. Că nu va trebui să-şi ascundă esenţa şi identitatea. Că-şi vor putea declara dragostea pentru Mihai Viteazul la fel ca şi pentru Ştefan cel Mare.
Fiecare dintre noi, oriunde am fi, avem România noastră. Aceasta depăşeşte hotarele ţării propriu-zise. E oglinda culturală şi istorică în care ne-am uitat crescând. Pentru mine personal România este casa care mi-a adăpostit copilăria, aspiraţiile, împlinirile ulterioare, dar şi erorile pe care tot aici trebuie să le îndrept. Unde i-am găsit pe un Eliade, un Caragiale, un Cioran, un Brâncuşi, un Eminescu, un George Enescu... E tărâmul unde urmez calea strămoşilor. Care mi-a oferit nişte bunici, unul dintre care a fost asasinat de grănicerii sovietici în timp ce încerca să treacă Nistrul pentru a scăpa de foametea şi colectivizarea bolşevică. Şi doi părinţi minunaţi care mi-au dat viaţă. România e tradiţia, limba, muzica, mâncarea, prietenii, copiii, amintirile, visele şi clipa care te obligă s-o iubeşti.
La Mulţi Ani! Să trăieşti bine, România!
Sursa: Jurnal de Chisinau
