Moto: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea si demnitatea” (Regele Mihai, 25 octombrie 2011).

Unii zic că de doi ani, dar eu sunt convins că de 20, moldovenii nu se pot rupe de pe orbita absurdului şi mai cred în minuni. Mai cred că, iată, rezolvăm criza constituţională, alegem preşedintele şi toate problemele vor dispărea. Scriam ieri că alegerea preşedintelui încă nu rezolvă problemele R. Moldova. Indiferent cine va fi ales preşedinte, dacă din scena politică de la Chişinău nu dispar V. Voronin, V. Filat, M. Lupu şi M. Ghimpu - dar nu au cum să dispară! -, R. Moldova nu are şanse să se mişte înainte. Din această perspectivă, politicienii, dar şi presa care le ţine isonul, greşesc enorm atunci când leagă de alegerea preşedintelui soluţionarea tuturor problemelor R. Moldova. Astfel, societăţii i se creează un orizont de aşteptare fals şi chiar periculos, pentru că i se induce ideea că tot răul din ţară e din cauza nealegerii preşedintelui şi, imediat ce acesta va fi ales, lucrurile vor merge bine… Repet: fals şi periculos. Oamenii sunt minţiţi în legătură cu alegerea şefului statului. Sub perdeaua de fum propagandistică a căutării compromisului se caută, de fapt, argumente pentru a putea cumva justifica predarea puterii în mâinile comuniştilor şi schimbarea cursului politic al R. Moldova, anunţat acum doi ani de către AIE-1.

 Ca unui bolnav fără şanse, societăţii nu i se spune adevărul despre adevărata boală a R. Moldova. Politicienii mint din interes, presa - mai mult din prostie şi naivitate. Din păcate, problemele R. Moldova sunt genetice, iar noi, moldovenii acestui început de secol şi de mileniu, am prins o fază istorică proastă, nefericită: în interior, la putere au venit nu politicieni de rasă, ci maidanezi jegoşi, care se sfâşie sângeros de la ciolanul puterii, iar în exterior lumea se reconfigurează agresiv şi dinamic fără noi - R. Moldova practic nu participă la geopolitica regională sau europeană.  Elita noastră politică de astăzi şi-a demonstrat totala lipsă de profesionalism, patriotism, demnitate şi caracter. În acest sens am spus mai sus că politicienii noştri nu sunt dulăi de rasă, ci maidanezi jegoşi: n-au niciun Dumnezeu. Nu pot în acest context să nu fac trimitere la discursul Regelui Mihai ţinut ieri în plenul Parlamentului român cu ocazia împlinirii a şaizeci de ani de când Suveranul s-a adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Legislativului român. Regele a ţinut un discurs antologic, care urmează a fi citit cu atenţie de către toţi politicienii de la Bucureşti şi de la Chişinău.

 Discursul regelui conţine un mesaj memorabil care vine nu din trecut, ci din viitor: „Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”. Să ne gândim profund la acest mesaj, fiindcă o spune un om care are în spate o experienţă politică şi de viaţă de nouă decenii! Şi încă un citat memorabil din discursul regelui: „Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţul datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa”.

 „Elitele” noastre ne vorbesc despre libertate şi democraţie ca despre supremele valori ale unei naţiuni. Parcă polemizând cu aceste elite (care-s la fel şi la Chişinău, şi la Bucureşti), Regele Mihai insistă: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea”. Dacă admitem că noi, la Chişinău, am dobândit libertatea şi democraţia, mai rămân cele mai importante două lucruri care urmează să fie dobândite: identitatea şi demnitatea…

 În toiul discuţiilor halucinante despre necesitatea alegerii şefului statului, eu nu am auzit niciodată de la niciun politician de la Chişinău (de la guvernare) că cele mai importante lucruri de dobândit, după alegerea preşedintelui, sunt identitatea şi demnitatea… Nu am auzit…  Poate a spus cineva şi mie mi-a scăpat?!

Sursa: Timpul