Pana la sfarsitul lui decembrie posibil va avea loc intrevederea lui Voronin si Smirnov. Cel putin, o asemenea informatie se enunta in MIM. Este adevarat, ca si ceva timp in urma, jurnalisii comunicau despre faptul ca iata-iata acus, zilele acestea cei doi presedinti se vor intalni, insa apoi ceva se intampla pentru ambii, unul nu l-a inteles pe celalalt, nu au concordat cu timpul si locul, in fine “evenimentul istoric” a fost intotdeauna amanat. Insa, chiar de nu s-ar fi amanat, de unde asemenea agitatie in jurul acestor “concordari”?

Care ar fi sensul acestei intrevederi? Care este “ceva”-ul atat de important cunoscut de presedinti incat intr-atat de necesara este intalnirea? Dupa cum se cunoaste, presedintele malului drept asteapta intrevederea, pentru a expune din nou principiul legii anului 2005 cu privire la statutului juridic special al Transnistriei, care fixeaza pentru Moldova statutul unitar. Presedintele malului stang in asteptarea intrevederii mai revizuieste inca o data tratatul sau cu privire la relatii eficace de vecinatate intre Transnistria si Moldova, initial enuntat inca in aprilie 2008. Cam atat. Si daca in timpul trecut de la ultima intrevedere pozitiile partilor nu au fost supuse nici unei schimbari, se intreaba, de ce ne agitam? Tot ce pot liderii sa-si comunice reciproc, poate fi transmis prin e-mail.

Desigur, eroii principali vor incerca s-a obtina in urma intrevederii careva dividende. Spre exemplu, Voronin spre sfarsitul intalnirii politice cu certitudine va declara ceva de genul „iata vedeti, cu cine sunt obligat sa am de-a face! I-am propus raiul pe pamant (in componenta RM, desigur) insa el…insa el…”. Posibil va propune publicului putin umor „gunoieresc”. Si isi va imagina imediat, cati „patrioti” moldovenesti, prostiti timp de ultimii ani de propaganda antitransnistreana grosolana, ar fi impresionati elocventa sa. Toate acestea vor fi adresate atat populatiei, cat si publicului occidental. Doar pentru Vladimir Nicolaevici este extrem de important, ca domnii din UE, OSCE si SUA sa nu uite pentru nici o secunda, cine in cadrul problemei transnistrene este „cel bun” si cine este „cel rau”. Cu privire la Smirnov se poate spune ca el fara dividende de asemenea nu va ramane. In plus, nu va avea nevoie nici sa comenteze nimic. Este necesar a demonstra fara cenzura comportamentul presedintelui moldovenesc si pentru intreaga populatie a malului stang se va agrava alergia la tot ce are tangente cu „RM”.

Cum nu ar fi, aceste „profituri” sunt pur virtuale, iar din punctul de vedere al solutionarii adevarate a conflictului moldo-transnistrean nici nu pot fi considerate astfel. In aceasta situatie, ce ar putea genera un continut real pentru intrevederea potentiala a celor doi presedinti? Conditia principala – concentrarea atentiei nu asupra masurilor prefabricate, ci asupra elaborarii masurilor pentru sporirea increderii reciproce. Spre exemplu, a recunoaste reciproc in public egalitatea partilor ce le reprezinta. Ulterior sa se determine in privinta surselor conflictului si sa enunte numele agresorului. Apoi, cand nu vor mai ramane confuzii, se poate gandi cum de trait in continuare, in baza intereselor populatiei, desigur. La propriu, la o anumita etapa populatia in cauza si trebuie sa se pronunte in aceasta privinta. Astfel de cuvinte ca „reintegrare”, „statut juridic special al Transnistriei”, „integritate” ar fi de dorit sa fie evitate in timpul intrevederii. Au devenit extrem de negative si iritante dupa continut pentru multi. Departe oare ar fi predispusi ambii presedintii sa mearga pe aceasta cale? Sa fiu sincer, ma indoiesc. Dar, este oare predispusa populatia ambelor maluri ale Nistrului sa suporte o asemene viata in continuare? Nu mai putin ma indoiesc…