Romanii s-au ascuns destul dupa degete in privinta unirii cu R. Moldova. False pudori si mitul "inviolabilitatii frontierelor" au inhibat Romania, ceea ce a dus la o politica fara busola fata de statul de peste Prut. Manifestarea in mod democratic a vointei nationale din ambele state romanesti este legitima si nu poate fi contestata de nimeni in lume.
Mitul inviolabilitatii frontierelor nu a impiedicat URSS sa se sparga in 15 state, Iugoslavia in sapte, iar Cehoslovacia in doua. Mitul nu a functionat nici cand a fost stearsa de pe harta fosta RDG, stat membru ONU. Serbia a fost bombardata pentru a accepta amputarea teritoriului sau national prin secesiunea Kosovo.
Coreea de Sud are un minister al reunificarii cu Nordul, desi RPD Coreeana este membru ONU. Comunitatea internationala a intors capul cand Maroc a anexat Sahara Occidentala. In anii 1990-1999, Yemenul de Nord a fuzionat cu cel de Sud, iar independenta Eritreei de Etiopia si a Timorului de Indonezia au fost recunoscute international. In curtea sa, UE s-a resemnat cu existenta Transnistriei si Republicii Turce a Ciprului de Nord ca state de facto independente sau cu anexarea de catre Armenia a provinciei azere Nagornii-Karabagh. Nu misca un deget nici in privinta statelor marioneta Abhazia si Osetia, pentru a nu supara Mama Rusia.
RF Germania a considerat timp de peste 20 de ani ca fosta RDG, Germania comunista, este un stat ilegal si conform doctrinei Hallstein intrerupea relatiile cu orice stat care ar fi recunoscut-o. Cand Helmuth Kohl a decis unificarea Germaniei nu a mai tinut cont de parerea cine stie carui birocrat de pe la Bruxelles. Ba chiar i-a sfidat pe conducatorii statelor invingatoare in cel de-al Doilea Razboi Mondial, Francois Mitterand sau Margaret Thatcher, care se opuneau Germaniei Mari. Situatia Germaniei era complicata si de faptul ca pana in 1990 nu incheiase Tratatul de Pace cu invingatorii sai si a trebuit sa incheie urgent si un tratat cu Polonia, careia RFG nu-i recunostea frontiera vestica. Dupa ce a absorbit fosta RDG, Germania a recunoscut apoi unilateral independenta Sloveniei si Croatiei ignorand deciziile UE. Nu ar avea niciun drept moral sa ne tina noua lectii despre "inviolabilitatea frontierelor".
Constitutia R. Moldova prevede ca problemele privind suveranitatea nationala se decid prin referendum. Daca cetatenii din R. Moldova hotarasc la urne unificarea cu Romania, UE ar putea cu greu sa conteste vointa lor suverana. Unirea dintre Basarabia si Romania este inevitabila. Sentimentul unionist domina populatia. Pentru comunisti au votat doar pensionarii si minoritatile nationale.
Viitorul este al romanilor. In 1989 moldovenii/romanii reprezentau doar 67% din populatia R. Moldova. In 2004 crescusera la 79%. In prezent, ponderea copiilor romani este de 86% din totalul elevilor, conform Biroului National de Statistica de la Chisinau.
R. Moldova nu are viitor. Nu va fi primita niciodata in Uniunea Europeana. Economia moldoveana este falita, cu o datorie externa de 50% din PIB. Cea mai sigura solutie pentru iesirea Basarabiei din marasmul economico-social este unirea cu Romania, ceea ce ar insemna automat intrarea in selectul club euro-atlantic. Momentul trebuie sa ne gaseasca pregatiti. Recunoasterea internationala a unirii si gestionarea problemelor social-economice ulterioare sunt teme la care am putea lucra de pe acum.
PIB-ul Moldovei reprezinta abia 3% din PIB-ul Romaniei. Cam jumatate dintr-un sector bucurestean. Nu numai ca Romania nu va saraci din cauza unirii, ba chiar ar putea avea noi perspective. Ar deveni una din cele mai mari piete din regiune, cu 26 de milioane de consumatori. Se mai adauga fondurile structurale sau de dezvoltare regionala de la UE, cuvenite noului teritoriu european.
Dupa unirea din 1918 a fost mai rau, Romania ruinata de razboi a schimbat in lei buni rublele tariste din Basarabia si coroanele austriece din Transilvania-Banat care nu mai valorau nimic. Peste doar cativa ani insa, Romania a avut parte de cel mai mare avant economic din istoria sa.
Gheorghe Scarlat, Ziua
