Expresia „popor multinaţional moldovenesc”, în contextul în care este cel mai des utilizată (societate multiculturală unitară), invocă întrebări grave. Se auto-conştientizează acest „popor” ca un întreg integru sau e doar o populaţie compusă din diverse grupe etnice? Cum se poate obţine solidaritatea simţurilor naţionale civice?
Problema integrităţii şi solidarităţii populaţiei este direct legată de problema identităţii. Precum discutăm despre populaţia etnică hibridă a Moldovei, optarea pentru o alegere posibilă şi corespunzătoare a identităţii trebuie analizată profund. Încercările ultimilor 20 de ani de a crea o naţiune integră prin intermediul asimilării lingvistice a minorităţilor etnice au suferit eşec. Evident, una dintre posibilităţile mai efective de a unifica populaţia Moldovei, de a stabili o oarecare omogenitate constă în elaborarea unei baze de valori, care va fi rezonabilă şi, desigur, aproape majorităţii cetăţenilor ţării noastre.
O naţiune poate fi determinată ca solidaritatea emoţională a membrilor ei. Dacă este aşa, atunci obiectele centrale, asupra cărora sunt orientate sentimentele (emoţiile) naţionale ale oamenilor sunt simbolurile de stat. Îşi îndeplinesc funcţia de unitate emoţională şi solidaritate simbolurile de stat moldoveneşti actuale?
Să facem o scurtă revizuire.
Tricolorul moldovenesc contemporan a fost utilizat iniţial de noua conducere a Valahiei în timpul revoluţiei anului 1848, când au fost întreprinse încercări de unificare cu cnezatul moldovenesc. Fâşiile erau atunci dispuse orizontal. Cnezatul valah avea pe atunci simbolică albastră-galbenă, iar cel moldovenesc – roşie-albastră. În calitate de drapel unificat, tricolorul (deja cu dispunerea verticală a fâşiilor) a fost adoptat odată cu constituirea noii structuri de stat România în anul 1859. La 27 aprilie 1990 a fost adoptată Dispoziţia cu privire la drapelul de Stat al USS Moldoveneşti. El a devenit tricolorul albastru-galben-roşu cu stema republicii în centru.
Stema actuală a Moldovei, adoptată la 3 noiembrie 1990, reprezintă o combinaţie a simbolurilor istorice moldoveneşti (un scut cu imaginea unui cap de bour) şi actuală în anii 1980-90, imitând imaginea vulturului-cruciat al românilor, în legătură cu guvernarea unionistă aflată în fruntea statului.
Imnul Moldovei este scris în baza poeziei lui Alexie Mateevici „Limba Noastră”, venerând limba română.
Şi în fine, - valuta naţională, care rar se bucură de atenţie în acest context, dar totuşi reprezintă unul din simbolurile statalităţii moldoveneşti. Însăţi, denumirea valutei moldoveneşti „leu”, a fost introdusă în secolul 16. În rezultatul dezvoltării relaţiilor comerciale ale Imperiului Otoman cu negustorii europeni, pe teritoriul cnezatului moldav, au început a intra în circulaţie numeroase monede europene. De popularitate deosebită se bucurau talerii( se presupune, olandezi) cu reprezentarea unui leu. Populaţia moldovenească, asemenea locuitorilor cnezatelor vecine, numeau valuta populară „lei”. Leul moldovenesc, în calitate de valută nouă a statului nostru a fost expus în circulaţie în noiembrie 1993. Pe partea din faţă a bancnotelor nominale este reprezentat eroul istoriei moldoveneşti Ştefan cel Mare.
Esenţa simbolurilor de stat ale oricărei ţări au scopul de a apropia şi inspira întreaga naţiune. De aceea e necesară o reflectare adecvată a istoriei poporului, a speranţelor şi aspiraţiilor spre viitor. Chiar şi o analiză superficială a tuturor simbolurilor de stat ale Moldovei, scoate în evidenţă faptul că aparţin unei grupe etnice unice. Mai mult ca atât, unele din simboluri sunt neadecvate şi chiar ofensive pentru însăşi etnia moldovenească.
Spre exemplu, culoarea cafenie a vulturului pe stema Moldovei, conform regulilor heraldice, simbolizează o provincie sau unitate administrativă, nicidecum un stat independent. Un alt simptom anormal constă în înlocuirea stelei istorice cu cinci colţuri cu una cu opt colţuri, care, probabil, nu ar trebui să creeze asociaţii cu „straşnica ocupaţie sovietică”. Apropo, opinia conform căreia conducătorii moldoveneşti ai anilor ‘90 au copiat concepţia stemei române, reprezintă un neadevăr, deoarece o însuşire conştientă a concepţiei stemei române, şi anume, reprezentarea simbolică a tuturor „regiunilor istorice ale României”, în contextul moldovenesc ar fi generat un rezultat mai eficace, decât cel actual. În acest mod, autorii stemei moldoveneşti au realizat o copiere primitivă.
Astăzi este evident că pentru majoritatea cetăţenilor Moldovei stema actuală, drapelul şi alte simboluri majore de stat aşa şi nu au devenit „ale lor” şi frecvent sunt mai mult respinse, decât inspiră respect faţă de stat. Problema creării unor simboluri alternative este una extrem de delicată. A ne grăbi cu propuneri de schimbări concrete sau inovaţii, până ce nu va avea loc conştientizarea unei asemenea necesităţi, nu are rost. Cu toate acestea, marcarea unui contur al ideologiei, în baza căreia pot fi constituite noile simboluri de stat ale Moldovei este posibilă astăzi. Principial şi necesar este faptul că noua simbolică să reprezinte varietatea culturală şi a tradiţiilor istorice a tuturor grupelor etnice; această varietate să fie una adecvată şi optimă pentru întreaga populaţie, inclusiv Transnistria şi Găgăuzia.
Spre exemplu, de ce nu ar fi venerat plaiul natal şi frăţia popoarelor în imnul ţării? Ce, dacă nu aceasta este necesar pentru a unifica oamenii? Un exemplu de urmat – imnul Transnistriei. Cu privire la valută, cu probabilitatea de 100% , se poate afirma că populaţiei găgăuze i-ar fi plăcut să vadă pe partea frontală a uneia din bancnote pe iluministul găgăuz Mihail Ceachir, apropo, care a învăţat carte şi copii moldoveni. Pentru locutorii Transnistriei ar fi plăcută prezenţa pe bancnote a imaginii eroului lor naţional Alexandr Suvorov. În mod analog se poate adopta şi întreaga simbolică de stat.
Statul contemporan moldovenesc şi în consecinţă, abstracţia mitologică numită „popor multinaţional moldovenesc”, din numele căruia conducerea noastră realizează administrarea, este lipsită de suficientă legitimitate. Cum se poate compensa acest deficit de încredere? Una dintre posibilităţi, propusă de noi – în baza constituirii atracţiei emoţionale, inclusiv asigurării cu simboluri de stat adecvate. Inactivitatea în această direcţie va semnifica accentuarea identităţilor etnice şi lingvistice intra-statale. Altfel spus, - dezintegrarea societăţii şi finalul istoric al statalităţii moldoveneşti.
