Criza mondiala sperie pe toti. In special in conditiile, cand majoritatea oamenilor nu reusit sa o simta cu adevarat, insa sunt “bombardati” si infricosati intensiv prin intermediul armelor de informare in masa de toate calibrele posibile cu informatie despre ea. Acest proces are loc in toate tarile. Se creaza inpresia ca panica este implantanta artificial si acest lucru tot e o afacere profitabila. Astazi in Moldova, deasemenea, nu exista nici o gasca de jurnalisti unde nu s-ar initia problema: “Se va sfarsi criza Moldovei?”.

Majoritatea opiniilor sunt de tipul: criza trebuie sa afecteze Moldova, posibil a afectat-o deacum. Logica e simpla: daca traim pe aceeasi planeta si totul este atat de interdependent, vom imartasi destinul comun.

Din alt punct de vedere, poate fi o criza economica acolo unde nu exista economie? Acest lucru este, deasemenea, in vizorul multora. In Moldova nu exista piata titlurilor de valoare ca atare. Afacerile de transfer sporadice, separate a unor titluri de valoare din mana in mana, nu schimba nimic, din acest fapt nu rezulta careva concluzii. Careva investori externi substantiali, care si-ar retrage brusc investitiile, Moldova nu poseda. Toti - cu putinul. Cine va pleca de la noi? Operatorii retelelor mobile vor pleca? Vom supravietui cumva si fara ei.

Societatea moldoveneasca in timpul actual este cel mai enorm organism parazitar care exista in natura. Suntem paraziti in sens economic. Toata tara traieste in baza fenomenului gastarbeiter-ilor. Populatia din sedentara s-a transformat in “nomada” – mai mult de jumatate de an nu traieste pe acelasi loc. Castiga intr-un loc si cheltuie in altul. Careva reabilitare economica  in Moldova se observa doar atat timp, cat aici se “scurg” bani pentru consumul ulterior.

Aceasta este cauza ca cel mai mare pericol din partea crizei economice mondiale este considerat, de majoritatea cetatenilor, posibilitatea de revenire in tara a celor plecati dupa castig. Sa ne gandim numai la nivelul cinizmului nostru: nu ne bucura revenirea in tara a compatriotilor nostri! Apropo, aceasta este patura cea mai activa a populatiei! Cu cel mai inalt grad de capacitate de munca, initiativa si, de ceva timp, cea mai profesional instruita.

Unele lucruri se inteleg de la sine, ca puterea guvernanta anume de activismul acestei populatii si se teme – e dificil de controlat. E mult mai usor a inchide gura pensionarilor lipsiti de aparare, fapt care puterea a reusit sa-l demonstreze tuturor. Cu “sugativele” si “infulecatorii” degradati si pasivi ai banilor rudelor lucratori migranti – deasemenea nu prezinta dificultate a “face afaceri”. Nu sunt capabili de a face nimic, nu pot nici sa se hraneasca, nici sa se protejeze independent.

Este rau ca revenirea in tara a compatriotilor pune in garda si alte paturi sociale: se va agrava concurenta pentru posturi de munca in interiorul tarii, se va reduce ratia, va avea loc o revenire la anii ’90 ai secolului trecut dupa toti indicii.

Dar de ce toti brusc au hotarat, ca revenirea lucratorilor nostri migranti va obtine un caracter de avalansa si va fi atat de masiv? Ar fi bine sa evaluam lucid sectorul economic in care sunt implicati cetatenii nostri dupa frontiere. Este reala revenirea acasa doar a constructorilor nostri. De ce s-ar intoarce dadacele si bonele noastre din Italia sau Turcia? Parca ar fi cineva din autohtoni sa le ocupe locul. Cetatenii nostri acolo, in cadrul familiilor deservite, traiesc, devin partial membri de familie, ce acorda servicii nonstop bolnavilor si celor in etate. Copii proprii prefera sa-i iubeasca la distanta, reconsemnand grijile “murdare” lucratorilor migranti moldoveni. Care barbat turc ii va permite sotiei sale sa lucreze nonstop intr-o casa straina cel putin pentru un an? Nici unul. Daca criza economica va afecta negativ bunastarea financiara a antreprenorilor actuali de peste hotare, ei mai curand vor reduce remunerarea muncii, dar nu isi vor putea refuza serviciile devenite deprinderi.

Considerand, ca in Moldova totul va “cadea” si “se va reduce” in mod similar, cetatenii nostri vor fi, pur si simplu, impusi de circumstante sa accepte noile conditii peste frontiera. Pe fonul mizeriei noastre disperate “Acolo” va fi mereu ceva mai bine.

O alta categorie a lucratorilor nostri sunt implicati ca soferi peste hotare, pe santiere si uzine. De ce ar fi ei concediati? Businessul este extrem de egoist si nu cunoaste notiunea de patriotism. Daca cineva are de economisit in baza platii salariate, este cert ca va concedia doi autohtoni si va angaja in locul lor un lucrator migrant, care este de acord cu un salariu mai mic, cu ziua de munca mai lunga, cu lipsa garantiilor sociale si conditiilor umane de lucru. Nimeni nu va concedia astfel de robi straini pentru munca atat de practici in toate domeniile, doar pentru a crea un loc de munca pentru concetateanul sau. Nu va fi deloc straniu fenomenul invers – cresterea cererii pentru forta de munca straina, predominant cu caracter ilegal.

Deci, daca exista vre-un pericol pentru Moldova, trebuie cautat in alt domeniu. Lucratorii nostri migranti ar putea duce in masa familiile lor la locul actual de munca! Atunci rauletul de bani spre Moldova va seca si ea cu adevarat va constientiza ca criza a inceput. O criza de acest tip nu doar va prezenta un pericol pentru tara, ci unul letal. Vor incepe consecintele, asemeni bulgarelui de zapada. Odata cu micsorarea banilor veniti in tara, va avea loc intensificarea agravarii situatiei. Cu cat situatia va fi mai grava, cu atat mai multi cetateni vor pleca nu temporar, ci definitiv. Cu cat mai multi vor pleca definitiv, cu ata mai putini bani “se vor scurge” in tara si in mod similar pana la depopularea totala a teritoriului.

Iar puterea nu va avea timp pentru aceasta. Alegerile bat la usa.