Destinul popoarelor mici nu le ofera, de cele mai multe ori, posibilitatea de a forma un stat propriu. Doar in Europa iluminata si adepta a pacificarii e posibila existenta comfortabila si in securitate a astfel de tari ca Liechtenstein, Monaco sau Andorra. Apropo, in cadrul lor nu este o oarecare natie concreta, acolo convetuiesc germani, italieni, spanioli. Nu este cunoscut, cum putea fi destinul acestor tari pitice, daca ar fi trait un careva mic popor separat cu limba proprie distincta in lipsa protectiei “fratelui etnic mai mare”.

Gagauzii toata perioada istorica cunoscuta stiintei au trait in cadrul natiilor mai mari in calitate de minoritati nationale. Astfel a fost si in Bulgaria, si in Basarabia. Teritoriile convetuirii compacte ale gagauzilor se situau sau in cadrul hotarelor Regatului Bulgar, sau ale Imperiului Otoman, sau ale Rusiei, sau Romaniei. Am fost de nenumarate ori unificati, anexati, divizati fara cunostinta si acordul nostru. Se pare, ar fi trebuit sa ne obisnuim cu aceasta de mult, sa nu ne implicam in problemele globale, sa traim cu grijile proprii in cadrul propriului grajd si sa lasam totul sa se rezolve de la sine. Pana in prezent sau rezolvat de la sine!

In trecut totul astfel si avea loc. Acum insa gradul de instruire si activism social al populatiei a crescut, si nu mai vrea sa mai fie o turma in grajd. Dintre perioada ultimelor secole la momentul actual, in pofida unor probleme, gagauzii cu pretul a nenumarate eforturi au obtinut cele mai comfortabile conditii de existenta si autoconservare. De ce nu am lupta pentru aceasta?

Aniversarea “unirii” cu Romania in cadrul unui asemenea décor se asteapta in Gagauzia tensionat. Nu este evenimentul pe care gagauzii ar dori s-al sarbatoreasca si nici sa-l reaminteasca. Pentru poporul care secole a trait intre bulgarii slavono-lingvi, apoi a trecut sub aripa Rusiei, crahul subit al Imperiului si transferul teritoriului sub administratia popoarelor romano-lingve au devenit un soc.

Daca ar constientiza Romania acest fapt, sa posede sentimentul de tact, rabdarea elementara…Peste trecerea a 60 de ani gagauzii si alte minoritati nationale din Sudul Basarabiei s-ar incadra relativ netensionat in societatea romaneasca, ar deveni parte a natiei romane in sensul constituentilor de stat.

Din pacate, sau timpurile nu erau adecvate, sau poporul neadecvat. Biciul si bata – iata ce s-a retinut din timpul stapanirii romane timp de trei ani. Au mai fost si scolile. Regimul de atunci se reaminteste nu altfel, ca unul colonial. Chiar si moldovenii au devenit populatie de calitate secunda in comparatie cu romanii, ce sa mai vorbim despre alte popoare.

Adeptii Romaniei nu inteleg de obicei negativismul gagauz in cadrul perceperii epocii “unirii”. “De parca rusii au facut putin rau?” – intreaba ei cu aluzia sau reamintirea directa a foametei anului 1946, a deportarilor si represiilor impotriva “kulacilor”, a cortinei de fier si rusificarea totala a gagauzilor.

Nu e posibil de negat nimic – toate acestea au fost. Insa visul frumos de constructie a comunismului oferea posibilitatea de a sterge sacrificiile si pierderile. Probabil, vina si nenorocirea romaniei de atinci consta in faptul ca nu a fost capabila sa propuna o idee frumoasa, in afara de crearea natiei romane mari, care nu a putut satisface minoritatile nationale, deoarece  nu aveau un loc in cadrul acestei idei.

Astazi gagauzii sunt cei mai mari patrioti ai Moldovei. A Moldovei independente, democratice si tolerante. Gagauzii vad Moldova pe calea Elvetiei. Cateva “cantoane” independente, natia civica excluzand preamarirea ofensiva a careva component etnic, neutralitate si valori europente. Si deasemenea, prietenie in interiorul tarii, intelegere reciproca, interes cultural reciproc. Poporul nostru nu este decazut, nu e rasfatat cu surplusuri, noi am putea trai fericiti, satisfacanu-ne cu putinul – doar sa fie pace in casa comuna, corelatii juste, respect reciproc, absenta suspiciunii inutile. Astazi relatiile sut deteriorate de neintelegere si suspiciune. Gagauzii sunt suspectati in separatism si dorinta de a “rupe o bucata din Moldova”, moldovenii sunt suspectati in tendinta de a distruge o tara suverana, transferand-o de buna voie sub administratia Bucurestiului.

In paralel, Romania -  poate si o tara frateasca – are o alta mentalitate. Unirea cu ea este posibila, insa sunt necesare argumente foarte convingatoare. Nu mai putin convingatoare, decat cele pentru unificarea intr-o tara a Marii Britanii, Americii de Nord, Australiei si Noii Zeelande.

De ce astazi gagauzii sunt atat de patrioti si sunt impotriva unificarii cu Romania? E simplu elementar. Moneda de aur reprezinta o valoare cat timp se afla pe masa. Daca o arunci in Oceanul Planetar – nu mai e o valoare. Moneda nu s-a pierdut, ea exista material undeva in aceasta lume, insa in esenta ea nu exista, ea a disparut intr-un abis fara de fund, fapt echivalent cu disparitia.

Gagauzii si in Moldova sunt o mica pietricica intr-un vas cu nisip, insa in Romania unita vor devani un fir de praf, neobservata de nimeni si neconsiderata de nimeni. Este o catastrofa, aceasta este peirea. In vizorul ochilor nostri, in limitele a doua-trei generatii, au disparut ramasitile gagauzilor in Grecia, Bulagaria, Turcia si Romania. Din cauza decurgerii favorabile a evenimentelor, o parte nu prea mare de gagauzi a ramas in Moldova, insa ea va exista atat (sau cu 40 ani mai mult), cat va exista Moldova. In acest caz, traiasca Moldova independenta si nici un fel de unificari!