UNELE RECOMANDĂRI PRIVIND PROMOVAREA POLITICII DE STAT ÎN DOMENIUL RELAŢIILOR INTERETNICE

În anul 2009 problematica relaţiilor interetnice în Republica Moldova a devenit una deosebit actuală, faptul legat de campania electorală îndelungată. Însă, în cele mai dese cazuri relaţiile interetnice au fost abordate speculativ, în scopul de a atrage de partea sa un număr suplimentar de alegători. Reprezentanţi ai minorităţilor naţionale deseori se pomeneau ostatici ai situaţiei, iar drepturile şi interesele lor legitime erau o monedă de schimb a diferitor partide politice.

Credem că politica de stat a Republicii Moldova în domeniul relaţiilor interetnice trebuie să se schimbe radical, să iasă la un nivel mai profesionist. E necesar de a adopta un şir de măsuri urgente, precum şi măsuri pe termen mediu şi lung.

BAZA INSTITUŢIONALĂ

1. Organul de stat principal, responsabil de promovarea politicii în domeniul relaţiilor interetnice, este Biroul Relaţii Interetnice.

Pe parcursul a ultimilor 6 ani Biroul şi-a redus activitatea spre organizarea diferitor activităţi culturale şi a exclus activitatea serioasă în domeniul relaţiilor interetnice din priorităţile sale.

Păstrarea acestei autorităţi în structura noului Guvern este un pas pozitiv, în acelaşi timp este necesară reorganizarea ei cardinală.

A) E necesar de a numi o conducere competentă şi profesionistă.

Actualul director general nu corespunde cerinţelor profesioniste şi morale elementare. Conducerea ineficientă a acestei structuri a adus la faptul că Biroul s-a transformat într-un organ incapabil care nu influenţează asupra dezvoltări relaţiilor interetnice în ţară, nu are strategia dezvoltării acestor relaţii şi nu are un potenţial de personal pentru elaborarea şi realizarea acestor strategii. Mai mult ca atît, baza materială şi financiară a Biroului Relaţii Interetnice se foloseşte de actualul director în interese personale, în detrimentul obiectivelor acestei instituţii de stat.

B) Este necesar de a reforma structura şi a întări potenţialul de cadre al instituţiei. Personalul acestui organ trebuie redus la 5-10 persoane, iar echipa trebuie să devină profesionistă.

C) În mod legislativ trebuie clar aprobate funcţiile Biroului Relaţii Interetnice.

2. Pe lîngă Biroul Relaţii Interetnice activează Consiliul coordonator al organizaţiilor etnoculturale – organ consultativ al organizaţiilor neguvernamentale ale minorităţilor naţionale.  Scopul principal al acestui organ este menţinerea uni dialog continuu între guvern şi comunităţi etnice.

În prezent Conciliul coordonator nu exercită această funcţie. Activitatea acestuia este pur formală, un dialog real între putere şi societatea civilă nu există. Consiliul s-a transformat într-o tribună electorală.

În afară de aceasta, Consiliul coordonator al organizaţiilor etnoculturale este un organ de manipulare a opiniei publice, adoptînd adresări şi declaraţii convenabile partidului de guvernămînt.

Membrii Consiliului coordonator sînt implicaţi de putere în diferite scheme a căror scop este justificarea acţiunilor dubioase ale guvernării. Spre exemplu, în aprilie 2009 a fost creată Comisia de stat pentru elucidarea cauzelor, condiţiilor şi consecinţelor evenimentelordin 7-8 aprilie 2009. În componenţa comisiei au fost incluşi, în majoritate, reprezentanţi ai puterii sau persoane loiale puterii. Scopul creării Comisiei a fost evident. Ne era vorbă nici de imparţialitatea şi eficienţa acestui organ.

În componenţa comisiei a fost introdus şi copreşedinte al Consiliului coordonator al organizaţilor etnoculturale. Este evident că includerea acestuia a urmat scopuri electorale şi propagandistice. Consiliul coordonator iarăşi a fost folosit în scopuri electorale. Nici conducerea Biroului Relaţii Interetnice, nici conducerea PCRM nu au gîndit despre faptul că aduc un prejudiciu ireparabil  imaginii acestui organ consultativ.

Actualul guvern trebuie să schimbe radical rolul Consiliului coordonator al organizaţiilor etnoculturale. Acest organ consultativ trebuie să se transforme într-un teren de dialog între autorităţi şi societatea civilă. Trebuie elaborate mecanismele clare şi eficiente de coordonare a politicii statului în domeniul relaţiilor interetnice cu acest consiliu.

BAZA LEGISLATIVĂ

Problema principală în reglementarea relaţiilor interetnice şi garantarea drepturilor minorităţilor naţionale constă în lipsa unor mecanisme clare de asigurare a realizării normelor de drept.

În perioada 2001 – 2009 o atenţie principală a fost acordată elaborării unor norme formale, mecanismele asigurării acestor norme nu erau puse la punct. În 2001 a fost adoptată Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor, în 2003 – Concepţia politicii naţionale a Republicii Moldova, alte acte legislative şi normative. În acelaşi timp, nu există mecanisme juridice clare ale asigurării drepturilor minorităţilor naţionale. Guvernarea făcea acest lucru fără voie. De exemplu, Legea cu privire la aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova (art. 2) prevede elaborarea programului de măsuri pentru realizarea acestui document. Pînă în prezent Parlamentul nu a adoptat programul. Nu sînt ratificaţi Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, Protocolul nr. 12 la Convenţia Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi altele. Rolul Biroului Relaţii Interetnice a fost redus.

Principalul „mecanism” şi „garanţie” de asigurare a legilor adoptate era aflarea PCRM la putere, fapt despre care reprezentanţi ai acestui partid avertizau organizaţiile etnoculturale şi cetăţeni de rînd.

Plecarea PCRM în opoziţie era tratată drept catastrofă, revenire la „naţionalismul de peşteră din anii 80-90 ai secolului trecut”. De asemenea, se crea iluzia lipsei unor alternative reale Partidului Comuniştilor. Acest fapt în mare măsură explică faptul loialităţii minorităţilor naţionale acestei puteri politice. Foarte clar aceasta se manifestă în comportamentul liderilor organizaţiilor obşteşti etnoculturale. Cu toate că mulţi din ei îşi dau seama de regresul considerabil în domeniul relaţiilor interetnice, distrugerea şi discreditarea Biroului Relaţii Interetnice (care este condus de o persoană întîmplătoare şi absolut incompetentă), reducerea rolului Consiliului coordonator al organizaţiilor etnoculturale, ei au susţinut PCRM în alegeri 2009.

În afară de aceasta, liderii organizaţiilor etnoculturale tradiţionali sînt loiali actualei puteri şi au o poziţie constructivă în relaţii cu orice putere. Acest fapt a fost folosit în totalitate de PCRM în perioada 2001-2009.

Noul guvern trebuie să se concentreze asupra elaborării unor mecanisme eficiente de asigurare a drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. Numai existenţa unor mecanisme reale, corespunzătoare standardelor internaţionale, va permite minorităţilor naţionale să se simte protejaţi indiferent de putere care este la guvernare, schimbarea forţelor politici, şi să nu rămînă ostatici ai unui sau altui partid.

1. Modificarea şi completarea actelor normative

Principalul act care necesită modificări şi completări este Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, adoptată în 1989.

Unii politicieni şi cercetători abordează problema adoptării unei noi Legi a limbilor, însă, considerăm că acest lucru este foarte problematic, întrucît pentru adoptarea legii este necesar de a introduce amendamentele respective în art. VII din Titlul VII al Constituţiei (unde se menţionează această lege), adică să întreprindă un şir de proceduri legale complicate.

Modificarea legii trebuie sincronizată cu ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Prevederile legii trebuie să corespundă angajamentelor asumate de către Republica Moldova la ratificarea acestui document.

Legea în reacţia nouă trebuie să prevadă un cadru clar de funcţionare a limbilor, precum şi adoptarea actelor normative ce vor prevedea mecanismele de realizare a prevederilor legii.

2. Adoptarea actelor normative

A) Este necesar de a aproba Programul de stat privind dezvoltarea relaţiilor interetnice. Adoptarea unui asemenea document este o problemă actuală, întrucît termenele de acţiune ale Planului de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, Planului naţional de acţiuni pentru drepturile omului pentru anii 2004-2008 au expirat, iar Strategia naţională de dezvoltare pe 2008-2011 nu prevede măsuri în domeniul relaţiilor interetnice şi protecţiei drepturilor minorităţilor naţionale.

Programul trebuie să prevadă:

1)      dezvoltarea identităţi civice;

2)      crearea mecanismelor clare de asigurare a drepturilor şi libertăţilor tuturor cetăţenilor, indiferent de apartenenţă etnică, limbă şi religie;

3)      crearea unor mecanisme eficiente de păstrare şi dezvoltare a identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase ale comunităţilor etnice care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova;

4)      susţinerea dezvoltării limbii moldoveneşti / române ca limbii de stat a Republicii Moldova;

5)      păstrarea statutului limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică, susţinerea dezvoltării acestei limbi în Moldova;

6)      susţinerea dezvoltării limbii găgăuze – limbii unice a poporului găgăuz puţin numeros, care compact locuieşte pe teritoriul Republicii Moldova;

7)      susţinerea dezvoltării limbilor ucrainene, bulgare, romani, limbilor comunităţi etnice din Moldova;

8)      revizuirea practicii de predare a limbii române în şcoli alolingve;

9)      adoptarea măsurilor privind studierea limbii române de către populaţia adulă;

10)  elaborarea programelor educative în domeniul educaţiei multiculturale, studierea în şcoli a culturii comunităţilor etnice, care locuiesc în Moldova.

B) În prezent în Moldova nu există Legea nediscriminării. Legislaţia nu conţine astfel de noţiuni ca discriminare directă şi indirectă, mecanismelor eficiente privind prevenirea şi eliminarea discriminării cetăţenilor. Lipsa acestor prevederi complică lupta cu acest fenomen negativ şi reduce posibilităţile realizării drepturilor şi libertăţilor unui şir de comunităţi etnice şi religioase.

C) Legea cu privire la drepturile minorităţilor (art. 20) prevede că organizaţiile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale beneficiază de susţinerea statului la realizarea programelor în domeniul  culturii, ştiinţei, învăţămîntului, iluminismului, cercetărilor istorice, binefacerii. Unele din programele susţinute financiar de către stat. Pentru realizarea cît mai eficientă a prevederilor art. 20 din Legea cu privire la drepturile minorităţilor naţionale trebuie elaborat şi aprobat printr-o hotărîre a Guvernului un Regulament privind susţinerea financiară a programelor şi proiectelor organizaţiilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. Acest regulament trebuie să prevadă un mecanism clar al selectării proiectelor, finanţării acestora şi controlului asupra folosirii mijloacelor financiare. Trebuie asigurată transparenţa alocării şi folosirii mijloacelor financiare, precum şi crearea unui consiliu de administrare a mijloacelor financiare.

3. Aderarea la actele internaţionale

A) Rămîne actuală problema ratificării Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Acest document prevede un şir de măsuri practice pentru susţinerea limbilor minoritare pe teritoriile respective. La ratificarea Cartei statele au dreptul de a alege diferite angajamente din acest document care vor asigura un regim necesar de protecţie şi susţinere a limbilor. În privinţa fiecărei limbi (ruse, ucrainene, găgăuze, bulgare, romani şi altele) e posibil de a lua angajamentele respective, care corespund situaţiei limbilor concrete.

Carta europeană este un mecanism eficient de protecţie a limbilor minoritare şi conţine proceduri clare de monitorizare a realizării prevederilor documentului de către statele-părţi. Ratificarea Cartei va da posibilitate de a fixa statutul limbilor minoritare la un nivel european, ceea ce va fi o garanţie sigură a dezvoltării acestora.

B) Este actuală problema ratificării Protocolului nr. 12 la Convenţia Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării.

C) La 15 ianuarie 1992 statele-membre ale Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială au hotărît să modifice şi completeze articolul 8 al Convenţiei, ce ţine de finanţarea Comitetului ONU privind eliminarea discriminării rasiale din bugetul regulat al ONU. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a acceptat adoptarea acestor amendamente, însă pînă în prezent aceste nu au intrat în vigoare din cauza unui număr insuficient al statelor care le-au ratificat. Considerăm că Moldova, ca stat-membru al convenţiei, trebuie să ratifice amendamente în viitorul apropiat.

Art. 14 al Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială prevede că orice stat poate declara, in orice moment, că recunoaşte Comitetului competenţa de a primi şi examina comunicări emanînd de la persoane sau grupuri de persoane ţinînd de jurisdictia sa care se pling de a fi victime ale violării, de către acest stat parte, a vreunuia dintre drepturile enunţate în prezenta Convenţie. Comitetul nu primeşte nicio comunicare privind un stat parte care n-a făcut o astfel de declaraţie. Considerăm că Republica Moldova trebuie să adopte declaraţia privind recunoaşterea competenţei Comitetului ONU, ceea ce va crea posibilităţi suplimentare de protecţie a drepturilor cetăţenilor.

4. Semnarea actelor bilaterale cu alte state

În prezent în Moldova practic lipseşte experienţa semnării acordurilor bilaterale interguvernamentale sau interstatale privind protecţia drepturilor minorităţilor naţionale (unicul act în acest domeniu este Acordul de colaborare intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Belarus in domeniul asigurarii drepturilor persoanelor, apartinind minoritatilor nationale, semnat la 9 septembrie 1997). Specificul acestor acorduri este faptul că ele prevăd crearea unor mecanisme eficiente de realizare a documentelor semnate şi asigurării drepturilor minorităţilor naţionale în teritoriile respective.

Considerăm că Republica Moldova trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru semnarea şi implementarea acordurilor interguvernamentale sau interstatale (în dependenţă de specificul unui sau altui stat) privind colaborarea pentru asigurarea drepturilor minorităţilor naţionale cu Ucraina, Rusia şi alte state.

 

MĂSURI PRACTICE

1. Instaurarea păcii şi concilierii interetnice

Campania electorală 2009 a influenţat negativ situaţia în domeniul relaţiilor interetnice. Din partea PCRM, în primul rînd, s-au făcut multe eforturi pentru aţîţarea dezbinării interetnice şi intimidarea minorităţilor naţionale. În societatea persistă o atmosferă de neîncredere şi nesiguranţă.

Liderii partidelor de guvernămînt trebuie să organizeze întîlniri cu organizaţiile etnoculturale ale minorităţilor naţionale, reprezentanţi ai comunităţilor etnice respective în scopul explicării direcţiilor principale ale politicii în domeniul relaţiilor interetnice şi funcţionării limbilor, asigurării drepturilor minorităţilor naţionale. Astfel de întîlniri trebuie să devină drept practică în activitatea tuturor partidelor prezentate în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Cultură

Este necesar de a asigura prevederile legislaţiei privind susţinerea de stat a programelor în domeniul culturii, ştiinţei, educaţiei, iluminismului, cercetărilor istorice, binefacerii ale organizaţiilor neguvernamentale ale minorităţilor naţionale. Trebuie adoptat Regulamentul privind susţinerea financiară a programelor şi proiectelor organizaţiilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, luate măsuri pentru asigurarea respectării acestuia.

3. Educaţie

În domeniul educaţiei trebuie luate următoarele măsuri:

A) Asigurarea posibilităţii studierii limbilor şi culturilor etnice în toate localităţile în care comunităţile etnice respective constituie o parte considerabilă din populaţie;

B) Introducerea unui curs integrat de istorie, cultură şi tradiţii ale comunităţilor etnice care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova pentru şcoli cu predare în limba română, precum şi scoli alolingve;

C) Asigurarea posibilităţii studierii limbilor şi culturilor etnice pentru elevi din şcoli cu predare în limba română;

D) Introducerea practicii educaţiei multilingve în şcoli (în limba maternă, limbile română, rusă şi străină);

E) Revizuirea programelor studierii limbii române în instituţiile de învăţămînt preuniversitar alolingve. Limba română trebuie predată prin metodica studierii limbii străine (de fapt ea este o limbă nematernă pentru minorităţi), în special în teritoriile compact populate de minorităţi naţionale;

F) Asigurarea studierii obligatorie a limbii române în grupe alolingve din instituţiile de învăţămînt superior în toate gradele e învăţămînt; crearea mecanismelor care ar sigura posiblitatea intrării în universităţi în limbile minoritare cu trecerea ulterioară în grupe cu studierea în limba română;

G) Stimularea studierii limbii române de către populaţia adultă.

4. Participare în procesul de luare a deciziilor

A) E necesar de a elabora mecanismele ce ar asigura reprezentanţa reală a minorităților naţionale în organele puterii de stat.

Pentru asigurarea participării minorităţilor naţionale în organele reprezentative recomandăm să fie permisă crearea şi activitatea partidelor regionale ce pot participa în alegerile Parlamentului Republicii Moldova, de a obliga partide politice să includă în primele zece candidaturi din listele electorale pe reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, de a prevedea că postul unui din vice-preşedinţi ai Parlamentului este rezervat reprezentanţilor minorităţilor naţionale.

Pentru asigurarea participării persoanelor aparținînd minorităţilor naţionale în organele executive ale puterii trebuie asigurată implementarea prevederilor legislaţiei cu privire la serviciul public referitor la selectarea competitivă a cadrelor. Orice concurs presupune anumite condiţii pentru candidaţi şi transparenţa desfăşurării acestuia. În componenţa comisiilor de selectare în ministere şi autorităţi administrative centrale trebuie să fie inclus reprezentant al Biroului Relaţii Interetnice care poate urmări cum s-a desfăşurat concursul, cîţi printre solicitanţi erau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, dacă nu erau atestate cazuri de discriminare la alegerea unei sau altei candidaturi. Astfel de mecanism poate fi aplicat şi în cazul autorităţilor publice locale.

B) E necesar de a elabora mecanismele care vor asigura luare în consideraţie a poziţiei minorităţilor naţionale. În acest scop, trebuie sporit rolul Consiliului coordonator al organizaţiilor etnoculturale pe lîngă Biroul Relaţii Interetnice, precum şi consiliilor de coordonare pe lîngă autorităţile publice locale.

—

Recomandările prezentate sînt deloc exhaustive. Promovarea politicii în domeniul relaţiilor interetnice depinde de mulţi factori, unul dintre acestea fiind voinţa politică a partidelor ce stau la putere. Sperăm că alianţa forţelor politice îşi va demonstra voinţa în dezvoltarea relaţiilor interetnice armonioase şi asigurarea reală a drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale.