La 1 decembrie Romania celebreaza sarbatoarea nationala, ziua unirii. Vor fi spuse multe cuvinte despre trecut, iar unii optimisti din randul “romanilor basarabeni” sigur nu vor ezita sa arunce o privire si spre orizontul viitorului. Insa tanguindu-se de PCRM-ul “rau de tot” si “prorusesc” se vor strecura inapoi in duhoarea coltului marginal.
Sentinta istorica
Undeva cu un an si jumatate in urma am publicat materialul, in care a fost ordonat ca pe rafturi totul ce se refera la perspectivele unificarii moldo-romane posibile. Ce posedam la momentul actual? Nimic. Nici un salt spre faimosul “vis romanesc”. Cu regret, Romania asa si nu putut si nici nu a avut dorinta sa stranga de gat cantecul rusofob al adeptilor basarabeni ai lor. Nu au devenit mai destepti nici “unionistii” basarabeni.
Insa, se pare, ce ar fi mai simplu? In conditiile consensului social de protest actual orice forta politica proromana din Basarabia, efectuand cel mai mic efort mental, renuntand la rusofobie si facand un pas in intampinarea intregii societati multinationale moldovenesti, ar putea realiza o adevarata revolutie in politica moldoveneasca. Ar sparge banca in doi timpi si trei miscari.
Care e atunci problema? Poate sunt idioti? Posibil, insa problema consta nu doar in acest fapt. Pur si simplu ei nu au nevoie de nici un fel de “revolutie” si “unire”. Profitabilul parazitizm pe romanism – iata vrabia din maini, care este mai aproape sufletului romano-basarabean, decat cocorul “visului romanesc” din nori.
Insa istoria va fi neinduratoare cu ei. Anume din cauza ca “au avut o sansa”, fapt ce suna ca o sentinta in contextul istoric.
Inamicul e in interior
Eu personal sunt departe de bocetele isterice cu privire la pericolul la care este supusa societatea moldoveneasca in legatura cu campania preelectorala romana, ce se desfasoara la momentul de fata pe malul stang al Nistrului. Nu va aduce frumoasa Elena Basescu criza financiara in valiza, nu va forta la plecarea din tara inca vre-o suta de mii de lucratori migranti, nu va cobora “cortina de fier” pe Nistru. De aceste probleme se ocupa alti specialisti, autohtoni. Si ei sunt foarte interesati sa arunce asupra altcuiva vina pentru catastrofa la care pe parcursul ultimelor doua decenii supun Moldova. Asa incepe cautarea inamicului extern.
Amicul lui Voronin, Rosca, care topaie in jurul ambasadei ruse cu barba si adeptii rarefiati, delimitand un alt “pericol extern” nu este deloc un prost. Ei doar actioneaza in duet. Doi amici. Doi escroci. Unul in aparenta lupta cu unionizarea tacita ce se apropie cu pasi marunti, altul cu – rusificarea tacita de acelasi gen. Suntem nevoiti sa recunoastem, ca spectacolul pentru prosti se bucura de succes.
E necesar a fi mai atent si a constientiza explicit, ca acel care se supune acestor manipulatii de escroc, chemand la unirea pentru lupta, fie cu pericolul “roman”, fie cu cel “ruso-transnistrean”, sau este un cretin, sau – un daunator constient si angajat. Fiindca imamicul este in interior. Restul este un tumult de sustragere a atentiei de dupa scena.
Votati Dabija!
Revenind la alegerile romane… Cum se spune, nu e bine fara rau. Din orice e necesar a trage folosul pentru Moldova. Deaceea, chiar de unul dintre personaje a adus in Chisinau pe Elena Basescu (ii multumim pentru aceasta), victorie, probabil, ar avea sens a ura celui pe care cel mai putin vrem sa-l vedem in Moldova. De ce nu l-am “darui” romanilor pe Dabija? Consider ca toti vor fi multumiti. “Marele ecolog spiritual” se va reunifica in ordine particulara cu tara-muma. Noi insa vom fi scutiti pentru un timp de prezenta unui rasist si xenofob.
De ce “pentru un timp”? Daca vom avea si noi succes vreodata cu puterea politica? Atunci vor fi invitati in “patria mica” si Dabija, si Duca, si toti ceilalti. Direct pe banca de acuzati.
Iata acesta va fi “procesul secolului”, tribunalul national al Noii Moldove. Incomparabil cu tampenia momentana, care astazi o falsifica favoritii moldoveni in legatura cu “sicriele de plastic” inventate de ei insasi si cu propriul arsenal de rechizite scenice din “garajul lui Ivan Burgudji”.
