Anul recent au fost scrise “Opt mituri despre unificarea cu Romania”. Evident, in RM acest fapt a provocat dezbateri inflacarate. Unirea cu Romania, in realitate, e asemeni unei teme interzise in Moldova. Ce e surprinzator. In aparenta, ea mereu este pe buzele tuturor, insa a vorbi despre ea concret nimeni nu indrazneste…
Cu privire la unire nimeni nu are dreptul sa rationalizeze in mod flegmatic, calculat si impartial. Tot ce este permis a vorbi cu privire la unificarea teoretica cu Romania, se rezuma la doua fraze: “Va fi minunat” – fraza privatizata de radicalii nationalisti; “Va fi groaznic” – cuvinte drepturile asupra carora demult apartin astfel numitilor “statalisti” ai nostri. E de torit a pronunta aceste fraze fortand extrem coardele vocale, cu pasiune, e permis chiar si a striga. Iar dupa aceasta se mege calm la bufetul parlamentar si se “fraternizeaza” in cantina parlamentara destul de ieftina. A claraficica calm si logic de ce anume unirea e bine sau rau nu e permis. Cu atat mai mult nu e permis a numara plusurile si minusurile pentru a lua o decizie definitiva. Dar totusi, va fi rau sau bine daca Moldova malului drept se va unifica cu Romania?
Nici pace, nici razboi
In realitate, nu va fi nici rau, nici bine. Nu sunt categorii ale politicii - “bine”, “rau”. Pentru orice situatie exista o optiune, si una ideala nu exista. Politica este realismul afacerii.
Astazi – si cu acest fapt vor fi de acord toti, posibil, in afara de domnul Voronin – Moldova se afla intr-o situatie de criza. O criza permanenta, cu scurgere lenta, ce se “intinde” pe parcursul a cativa ani. Din momentul cand am schimbat “Memorandumul Kozak” pe “apropierea de Europa” au inceput aceste probleme economice. Din nou, nu are rost a varsa lacrimi din cauza nesemnarii actului, chiar de Chisinaul s-a comportant in cel mai dezagreabil mod atunci. Ce a fost, a trecut. RM nu poseda o masina a timpului. Actul avea plusurile sale, minusurile sale, insa Chisinaul nu l-a semnat, si nu il va semna niciodata. OK, astea sunt problemele. Sa gandim, ce mai departe? Este absolut evident faptul ca nesemnarea actului care ar fi satisfacut si Tiraspolul, si Moscova (intr-o forma sau alta in aceasta si consta faimosul Memorandum) nu va permite niciodata Chisinaului sa unifice tara in cadrul hotarelor RSSM.
Nu vrea asa ceva elita chisinaueana – confor anumitor cauze explicite, cea mai transparenta dintre care consta in ideea ca “puterea nu se imparte” – si basta. Sa ne imaginam, este capabila partea malului drept a RM de o “plutire” independenta? Ca o nava separata – nu. Este evident. Timp de 20 de ani, un stat, ca atare, nu a fost construit. Elita guvernanta, care joaca rolul ba a opozitiei, ba a puterii, paraziteaza pe populatie.
Tara nu se va ridica niciodata din genunchi, fiindca acest fapt nu este profitabil pentru elita moldava. Sa moara, organismului deasemena nu i se va permite, fiindca o data cu organismul mor si parazitii. Ramane ca optiune existenta “in pasi de melc”, abia-abia perceptibila din exterior. Deasemena nu are rost a invinui parazitul: aceasta e firea sa. A realiza unirea cu Romania, inseamna pur si simplu a incheia pentru totdeauna chinurile Basarabiei. Fapt ce va insemna moartea statului. A statului aproape fictiv, dar totusi stat. Vor regreta moartea statului cetatenii sai? Putin probabil. Deoarece lichidarea RM nu semnifica disparitia a 4 milioane de locuitori ai RM. Pur si simplu, vor deveni cetateni ai Romaniei. Chiar de nu vor fi bucurosi acestui fapt pana la nebunie, totusi nimeni nu se va intrista. Populatia RM a fost adusa la starea de absenta totala a sentimentului patriotic. Dar si patrioti de ce am fi?
Moldova Noua ca sansa
In acelasi timp, e dificil a gasi o persoana care nu ar iubi Moldova. Fata de ea, se pare, toti manifesta sentimente fierbinti. Este vorba, desigur, nu de o Moldova abstracta, care niciodata nu a fost “realizata” in limitele RSSM. Este Moldova vinului bun, a oamenilor ospitalieri, a orasului curat Chisinau, Moldova intreprinderilor, care servesc cosmosul si industria, Moldova centrelor sportive…
Mai simplu, este vorba despre acea Moldova, pe care am avut pana in anul 1989. Si pe care o putem avea din nou. Nu este vorba despre un proiect sovietic, care, privind lucrurile in mod realist, s-a dovedit irealizabil si deaceea a falimentat. Este vorba despre cel mai simplu principiu fundamental, in baza caruia se construia RSSM. Anume acest principiu, si nu “rolul conducator al partidului”, - ce ne zambeste cu fetele lui Voronin, Urecheanu, Tarlev, Ghimpu-senior, si altor functionari de partid, - trebuie sa-l readucem la viata. Un principiu extrem de simplu. Care poarta numele de egalitate in drepturi a cetatenilor. Fiindca, cu toate minusurile nu prea numeroase ale RSSM, cetatenii erau egali.
Desigur, se vorbeste nu despre elita komsomolista, care crea artificial deficite de salam, pentru ca mai apoi, sa-l imparta cu entuziasm in cadrul betiilor din incinta comitetelor regionale. Ei intotdeauna s-au considerat supraoameni, si in prezent stationand in fotolii de functionari, continua sa gandeasca identic. Este vorba despre masa de baza a populatiei RSSM – moldoveni si ucraineni, rusi si evrei, despre toti-toti-toti. Erau egali, si constientizarea acestui fapt le permitea sa fie siguri in privinta lor si a familiilor lor.
Tot de ce avem nevoie este de a restabili egalitatea. Egalitate in toate sensurile. Da, se vorbeste despre egalitatea reala si completa a cetatenilor tarii. Incepand cu egalitatea in relatiile reciproce ale partilor componente – Transnistria, Moldova, Gagauzia, si finisand cu egalitatea cetatenilor intre ei in domeniul social, etnic si politic. Aceasta semnifica bilingvism oficial, principiul natiei civice, in cadrul careia fiecare cetatean al Moldovei este moldovean, unde nu sunt “majoritati” si “minoritati”…
Numai o asemenea Moldova noua, poate exista, in calitate de un stat care a avut loc cu adevarat.
