Lui Voronin i-a mai ramas putin timp – pantru, cinci luni – si el nu va mai fi niciodata presedinte al Moldovei. Toate termenele au expirat. Desigur, exista dorinta de a lupta cu acest “niciodata”, repetand, ca un descantec, formula clasica de prevenire. Insa nu este cauza. El niciodata nu va mai fi presedinte, dupa cum niciodata nu va fi cosmonaut sau director al unei fabrici de paine din timpurile socialismului dezvoltat; nu va sari niciodata cu parasuta, nu isi va lua avant si nu va zbura in sus si inainte, pentru a infrange o distanta record, nu va merge niciodata cu administratia raionala la vanatoare, pentru ca pe urma in mod neprogramat sa se intoarca dupa doua zile, niciodata nu va mai sta in compania prietenilor fara de griji pe plaja neincapatoare a bazinului de acumulare cu apa curata cu miros de morcov, si nu va mai privi cu sentimente confuze in urma vilegiaturistelor la varsta de perspectiva venite in locurile lui natale, din mers mancand absent caise inca necoapte si trecand pe alaturi pe nisipul bej si fierbinte amestecat cu prundis… Totul a trecut si nu are rost a vraji mahnit sau a ingana sub nas fraze iresponsabile de autorilor straini. Visele s-au dovedit a fi doar un doping pentru efectuarea lucrului de rutina nu intotdeauna util, deci au adus dupa sine consecinte daunatoare. Sa ne imaginam doar inaltimile la care visa Voronin!

Ce fel de destin mai este si acesta, Doamne, ma iarta – zi dupa zi sa inventezi metode de lichidare a concurentilor politici, a acestui trib lacom si fara scrupule, care ravneste sa-l deposedeze definitiv, si ar mai fi cum ar fi, daca sa-r imparti, dar nu – totul sie si numai sie. Rezultate perceptibile exista – nu fara de acestea; ele pot fi atinse-mangaiate-pipaite-lovite usor si nu fara de alarma pot fi enumerate in gand. Insa lipseste esentialul. Dupa cum le place consatenilor lui Voronin din localitatea cu nume culinar de pe malul stang, sa se exprime poetic, mijind de la fumul unei tigari ieftine “Unde-i peste, ribacilor?”. Toti stiu unde – in rau. Deci, mersul la apele vesnice a fost zadarnic, tachinand natura cu un set de unelte pentru pescuit, visand ca un copil a se intoarce cu un pestioi, tarandu-si coada prin colbul satului.

…Se pare ca mai ieri Voronin a devenit presedintele Moldovei, dar opt ani au trecut. Oamenii cu experienta afirma ca in inchisoare timpul se scurge rapid. In Moldova el se scurge si mai rapid. Timpul de pregatire pentru predarea inevitabila a fotoliului prezidential e o perioada favorabila pentru a face careva concluzii, realizand constient instructiunea proprie: “cu lucrurile spre iesire”. Insa, Voronin nu se grabeste cu aceasta. Oamenii lui sparg betonul, sapa pamantul, gasesc in el necesarul – incarcaturi explozive si literatura politica de agitatie, care demonstreaza mult mai mult decat automatele-pistoalele. Si inca un cuib de teroristi, de-a gata sa acapareze puterea de stat de la comunisti. Sudul intotdeauna a fost o regiune instabila, unde cat nu ar fi presat publicul local, nu va fi distrus nici separatismul, nici flagelul tradarii. Oh, inca nu e timpul, ce nu s-ar vorbi in culise, de a te retrage si a lasa in deraderea “democratilor de rahat” gagauzi, care si-au autoasumat numele de “patrioti populari”,  inaltimile cucerite ce comunisti. Alti oameni (cine sunt la concret, urmeaza sa determine judecata, insa exista presupunerea ca nu sunt departe de PCRM) compun si confectioneaza acte false cu continut groaznic, care ar fi semnate de presedinte si care ar atenta la traditiile crestin-ortodoxe ale moldovenilor. Este inca prea devreme pentru retragere, cand viitorul apropiat ameninta tara cu puterea intunecata a unor prosti , care nu detesta contrafacerile grosolane. Ei doar dorm si vad, ca… Insa sa nu vorbim despre lucruri triste.

Sa plece Voronin nu vrea si nu a vrut niciodata. In partidul sau se elaboreaza programul de dezvoltare a vietii tarii pentru treizeci de ani inainte, desigur, sub conducerea aceluiasi partid. In spatele acestei concluzii, care nu necesita dovezi, se afla multe. Spre exemplu, faptul ca timp de cei opt ani in calitate de presedinte asa si nu a invatat nimic si putin ce a inteles despre rolul sau responsabil in cadrul comunismului moldovenesc si destinului tarii. Un agramat, si inca unul care nu doreste sa-si recunoasca erorile nu este necesar si chiar periculos pentru orice afacere. Unui asemenea tip nu i se poate incredinta nici plivitul gradinei – ce folos, ca va fi batut pentru prostie si neglijenta, recolta nu va fi. Sa reamintim doar cateva episoduri din viata lui Voronin ca presedinte si persoana. Ele sunt cele care vorbesc: nu a inteles nimic, nu va intelege; si nici nu are de gand sa invete. Doar cazul putin semnificativ cu deltaplanul vorbeste multe… Insa, despre el spre sfarsit, pentru a pastra interesul persoanelor, carora deja le este plictisitor a citi despre Voronin ca persoana, presedinte, comunist…

Demult, inca in anul 2001, Voronin vorbea despre problema transnistreana: o voi incepe de pe o foaie curata. Abordarea napoleoneana si chiar grafomana a subiectului: “Eu si unificarea tarii” a fost constituita din numeroase actiuni iregulare, din erori si pur si simplu prostii. Si s-a sfarsit, ca de obicei, in cazurile micilor napoleoni si nulitatilor, cu o auto-demascare. Discursand la sfarsitul anului 2008 despre problema, Voronin a depasit cele mai rele suspiciuni ale observatorilor. Ei, modesti in concluzii cu privire la viitorul reglementarii si scotocind in “materialul tratativelor” prea putin placut, ajungeau cu prudenta la concluzia, ca Voronin nu doreste sa stabileasca un acord cu Tiraspolul cu privire la conditiile solutionarii conflictului, dar doreste sa invinga Tiraspolul. Au comis o eroare – au subestimat presedintele. Voronin a afirmat: “Daca nu am avut succes sa pedepsim separatistii, ii va pedepsi Dumnezeu”. Pentru acel, care vrea sa clarifice cauzele lipsei de aptitudine negociativa a lui Voronin, poftim inca o solutie  (posibil, cea mai importanta) a “liniei moarte transnistrene”: dorinta de a supune pedepsei, de a se razbuna. Insa pe cine? Pe Smirnov, “banda sa si regimul sau”, pe functionarii de orice grad impreuna cu cazacii odiosi, pe cekistii si ceilalti protectori ai ideologiei transnistrene, pe organizatorii referendumului pentru independenta, si deasemenea pe toti acei, care au votat pentru o viata transnistreana separata de Moldova? Cunoscand caracterul lui Voronin, se poate presupune cu certitudine, ca aici el, ca un intelept al poporului, nu s-ar fi implicat in detalii. In pofida faptului ca este stiut si demonstrat: orice separatism incepe in puterile centrale – in capetele irascibile si sufletele putrede ale lor. Si deja dupa, se suceste-rasuceste in asa mod, ca nu mai gasesti nici un capat, nici cauza initiala a conflictului.

Inca un episod. O alta tema, mai delicata, deaceea capabila de a determina tendintele si sentimentele  cele mai secrete si intime ale lui Voronin, - “Eu si ortodoxia”. Acest subiect a fost cel care a descoperit erori si mai mari, care cu dificultate pot fi plasate, precum  problema transnistreana, in cadrul politicii externe si al nefericirilor micului stat moldovenesc uitat de soarta, fortat de a oscila intre Occident si Orient ca o floare in copca, lezandu-si coapsele slabite pana la sange. Cand Voronin, condus desigur de sentimente marete, a atras atentia asupra necesitatilor Bisericii moldovenesti, iar in tara dupa initiativa sa a inceput colectarea de donatii, MIM subcontrolate de administratia prezidentiala cu entuziasm  au adus maselor: familia (in sensul direct al cuvantului) lui Vladimir Voronin a donat pentru restaurarea unei cutare manastiri patru mii de lei. Ca intotdeauna au incurcat totul si s-au suprastraduit , oferind tuturor un model de urmat. Insa s-au suprastraduit extrem – nu e un subotnic comunist, unde liderul, tarand un drug de lemn de la gunoiste spre un loc curat, trebuie sa devina simbolul muncii cu bucurie si constient neretribuite. Atunci se gandea, ca se intampla, - nu s-a considerat specificul manifestatiei. Chiar de punea in garda cifra – de unde in MIM cimuniste s-a aflat despre ea? In curand s-a elucidat – in zadar am dorit sa gandim despre Voronin bine si decent. A fost subiectul televizat cu privire la deschiderea bisericii, careia Voronin i-a daruit un clopot. Totul a fost demonstrat in prim-plan: pe clopotul daruit, literele de fier eterne si lizibile de departe s-au aranjat cu acuratete in doua cuvinte “Vladimir Voronin”. Vom explicita acest fapt pentru oamenii incompetenti in domeniu si in special pentru Voronin, utilizand citate din Cartea Principala a crestin-ortodoxilor. “Luati aminte, milostenia voastra sa nu o faceti inaintea oamenilor, ca sa vada ei: iar de nu, plata nu veti avea de la Tatal vostru, carele este in Ceruri. … Cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, precum cei fatarnici fac in sinagogi si in ulite, ca sa fie slaviti de oameni… Cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta, ce face dreapta ta, sa fie milostenia ta intru ascuns: si Tatal tau, Cel care vede intru ascuns, iti va rasplati”.

Se vede ca totul putea fi diferit, daca ar fi rasfoit el Cartea Principala mai des. O asemenea modestie, adica viata lipsita de orice mod, putea fi evitata – si s-ar fi stins ispita meschina de a arata lumii tot ce e “al meu”, si ar fi avut loc fara tensiune constientizarea, ca a confunda Biserica cu terenul preelectoral  - in cel mai bun caz, este un pacat. Si destinul l-ar fi salvat de la ispita de a repeta prostia venetica despre Hristos – primul comunist de pe pamant. Pentru aceasta, apropo, daca domnul Voronin nu stie, exista un raspuns  adecvat: nu il numiti pe Hristos tovaras, el este Domn, fiindca slujeste lui Dumnezeu, iar tovarasi sunt acei, pentru care totul e marfa (“tovar”) – chiar si Biserica.

…Acum, istorioara cu deltaplanul promisa. La sfarsitul lui decembrie anul 2007 Voronin dadea un interviu vast unui post de televiziune de dupa frontiere. Prezentatoarea il intreaba si despre timpul liber, si “cu ce ii place sa se ocupe, recreandu-se de la obligatiile prezidentiale”. Voronin a spus ca are hobby-uri, spre exemplu, ca zborul cu deltaplanul. Ce spuneti?!, a ramas surprinsa prezentatoarea. Cum ati crezut, a raspuns Voronin, indreptandu-si spatele pentru public. Of, foarte rau ca a mintit cu privire la agregatul capabil de administrare doar pentru oamenii liberi, cinstiti si cu inima curata.