Cu publicatia curenta initiem ciclul de articole dedicat perspectivelor (sau mai corect ar fi absentei actuale a lor, inclusiv cauzelor unei asemenea situatii) diferitor partide „de opozitie” din spectrul „prorusesc” la alegerile anului 2009.

Nu vom studia din rautate afele si esecurile celor care pretind la voturile electoratului ruso-lingv si prorusesc. Cu toate ca, de obicei apologetii infectati de conspirologie ai lui Tarlev, sau Climenco, sau ai altor „opozitionisti” (ne mai vorbind de cei ai lui Voronin) s-au obisnuit demult sa gaseasca in toate criticile adresate lor o parte a unor scenarii de intentii rele care ar exista: anti-Tarlev”, „anti-Climenco” si asa mai departe. Pentru ei posibil ar fi mai favorabil decat sa caute peste tot inamici, sa asculte. Probabil ar face careva concluzii, poate ar fi in favoarea cazului.

In genere, numai prezenta ramasitelor sperantei ca ratiunea totusi va triumfa ne impune sa preluam din nou aceasta activitate nerecunoscatoare. In plus, noi suntem primii care sunt cointeresati in faptul ca in segmentul politic in cauza, pana la alegerile anului 2009, sa apara ceva valoros. Pana ce, nimic capabil sa intereseze persoane normale, desavarsite, lucide aici nu exista.

Nu e un „Conducator”

Deci, sa incepem cu Vasile Tarlev si cu proiectul sau preelectoral. Acest proiect pana ce astfel si se numeste „proiectul lui Tarlev” sau „partidul lui Tarlev”. Il numesc astfel in primul rand insusi „oamenii lui Tarlev” (astfel tot singuri se proclama). Iata in acest fapt si se ascunde prima problema.

Ce este la momentul actual „proiectul lui Tarlev”? Si cine apartine acestuia cu exceptia lui Tarlev in persoana? O intrebare fara raspuns. Chiar si oamenii care participa la acompanierea informationala a acestui proiect, recunosc, ca nu cunosc raspunsul. Promovand in moduri diverse expresia „echipa lui Tarlev”, ei singuri nu stiu, cum se vor descurca, cand va veni timpul sa dea cartile pe fata.

La momentul actual, „echipa lui Tarlev”, „proiectul lui Tarlev”, „partidul lui Tarlev” sunt fara exceptie Tarlev in persoana si cateva siluete din umbra, care planifica in umbra sa si ramana. Adica acest proiect se formeaza de la inceput, ca un proiect de tip „sef”-orientat accentuat. In genere „sefismul” este o afectiune comuna a unei mari parti a politicii moldovenesti, in special a spectrului „prorusesc”. Insa revenind la eroul nostru, are sens sa facem o concluzie nepromitatoare pentru adeptii virtuali ai ex-premierului: Tarlev nu e un „Conducator”. Aceasta si este problema. Vorbind direct, este prea comic pentru un „Conducator”.

Nu e o figura de protest

Poate Tarlev este o figura capabila sa adune un electorat de protest, care demult a pus cruce pe alegeri si care detesta tot ce are vre-o conexiune cu „elita politica” moldoveneasca? Cel putin, dupa cum se observa, si pe acest moment pun accentul in „echipa lui Tarlev”. Desigur, Moldova are nevoie de un proiect bun, suficient de vast, cu adevarat de protest. Insa este univoc faptul ca Tarlev nu va fi capabil sa devina „Conducatorul” sau. Tarlev nu este o figura de protest, si niciodata nu va fi considerata astfel. acest fapt are si plusurile sale, insa electoratul de protest, capabil de a gandi critic nu va merge in urma lui Tarlev. Ex-premierul moldovean – moment inteles de fiecare, care gandeste lucid – nu este „Iuscenco moldovean”, nici cel putin „Casianov moldovean”. Nu este suficient de autonom, carismatic, …a enumera se poate mult timp.

Alegatorii insa (si nu doar ei), au nevoie pentru inceput, ca minim, de cel putin garantia ca „proiectul lui Tarlev” nu se va supune coeziunilor dupa alegeri. Exista in Moldova, cel putin un om(chiar si ex-premierul in persoana), care poate pune macar un deget sub ghilotina, ca acest fapt nu avea loc? Ma indoiesc. Cu alte cuvinte, o asemenea garantie nu exista inca. Daca insa cineva are pofta de a risca sa readuca din nou la putere gasca lui Voronin, poate imediat vota PCRM.

De unde ratingul?

In esenta, figura lui Tarlev este calculat a fi anume pentru electoratul care ultimii ani voteaza comunistii. Conform datelor studiilor sociologice, reprezentantul mediu statistic al acestui segment electoral este pensionarul/somerul sarac, semi-literat din mediul rural. Si, inca un moment esential, mentionat de experti, - aceasta parte a electoratului este „absolut inerta si deja incapabila de a reationa la ceva”. O parte impunatoare dintre ei, posibil, nici nu este la curent ca Tarlev nu mai este premier deja de un an si jumatate. Gratie acestui fapt, se pare, se explica ratingul ex-premierului care isi pastreaza pozitiile, cu toate ca se manifesta tendinte importante de cadere.

Posibil, pe acest public si conteaza „echipa lui Tarlev”? Insa problema consta in faptul, ca acest electorat „absolut inert si deja incapabil de a reactiona la ceva” indiferent de conditie va vota comunistii. Pentru aceasta el este si inert. Nisa electoratului inert intotdeauna este ocupata de patidul guvernant (si, in masura mai mica, de un sir de alte partide vechi). Este o axioma.

Cine va merge „sub Tarlev”?

In paralel, partea majoritara, cu mult mai activa, de succes, efectiva, dezvoltata intelectual, care gandeste independent a societatii moldovenesti deja multi ani ramane fara reprezentant propriu in administratie. Va fi capabil Tarlev cu „proiectul” sau la etapa actuala sa atraga aceste persoane?

Pentru a raspunde la aceastra intrebare este suficient a urmari reactia la orice informatie despre ex-premier in Internetul moldovenesc, unde este reprezentata in majoritate anume partea antagonista „electoratului comunist” a societatii. Ei nu doar ca nu au incredere in Tarlev, dar si isi bat joc de el in mod deschis. Nimic mai mult decat un zambet nu provoaca eforturile conducatorului si chiar ambitiile prezidentiale ale lui Tarlev pe fata acestui public critic.

Cu atat mai mult, revenind la fomarea echipei politice, nimeni dintre persoanele normale, autonome si ambitioase in aceasta stare a lucrurilor nu va merge „sub Tarlev”. Provoaca rasul. In general, cu totul altfel ar trebui sa arate proiectul, care ar putea interesa partea activa si in majoritate cu dispozitie de protest a societatii moldovenesti.

„Enuntati lista integra, va rog!”

Deci, daca ar fi sa vorbim despre scenariile ulterioare, intrebarea principala in contextul perspectivelor „proiectului lui Tarlev” poate fi notata in modul urmator: care poate fi „punctul de
ne-revenire”, dupa care oamenilor le va fi clar, ca „podurile au fost arse”, si „proiectul lui Tarlev” nu va fi supus coeziunii tacite imediat dupa alegeri sub Voronin? Dupa parerea mea, raspunsul aici poate fi doar unul: prezentarea „echipei lui Tarlev”, despre care se face prea multa zarva, insa lipseste claritatea. De acest fapt va depinde daca nu totul, atunci foarte mult. Daca acestia vor fi vechii camarazi ai lui Tarlev din guvern, plus o masa birocratica nescrupuloasa, amestecata cu ex-liderii vechior partide si mai lipsite de succes, va fi un dezastru. Insa toti vor numi aceasta mlastina in continuare, satisfacand propriul amor al cuiva, „partidul lui Tarlev”, „proiectul lui Tarlev”.

Daca ar fi sa discutam un alt scenariu – indepartarea de tipul „sefist” al proiectului si aparitia unei echipe cu adevarat „proaspete” consistenta din figuri noi, interesante, principiale si ambitioase – e necesar a inceta incercarile de a sedea pe doua fotolii si a incepe dupa posibilitati a stabili limba comuna cu astfel de persoane. Va reusi acest fapt sau nu este o intrebare imensa(din cauzele enuntate mai sus). Insa, la momentul actual, in mod obiectiv, Tarlev nu poseda asemena oameni. Cel putin, nimeni despre ei nu stie nimic.

In acelasi timp, figura lui Tarlev, dupa cum a fost mentionat, poate juca si un rol simbolic pozitiv. Acest om,  care a fost la putere, a ocupat unul dintre posturile de stat superioare. Prezenta sa simbolica in cadrul proiectului este un mesaj de succes pentru acea parte a societatii, care este cointeresata in „lipsa comotiilor”. Insa nu mai mult ca atat. Adica, pentru realizarea acestui rol pozitiv al sau, Tarlev ar trebui sa devina cu adevarat anume un membru (chiar si „onorabil”, simbolic) al noii echipe posibile, insa a nu o inlocui cu sine.

Orientarea spre schimbari (cu care Tarlev in mod obiectiv nu se asociaza) pot fi simbolizate si realizate doar de oameni noi, tineri, principiali, incoruptibili, motivati ideologic si cointeresati in schimbari reale. Vor fi capabili sa cointereseza asemenea oameni ideologii actualului „proiect al lui Tarlev” ? – iata intrebarea principala de care depind si perspectivele lui.

Despre interesul personal

In concluzie, accentuez inca o data, ca publicatia data nu se prezinta ca o parte a unui oarecare plan mitico-diabolic cu prefixul „anti-„ sau „pro-„. Pe mine personal, slava Domnului, nu ma limiteaza careva obligatii sau interese de partid, deci nu are vre-un sens sa „zdrobesc” pe cutare sau cutare (si vice-versa, sa cant ode cuiva). Interesul si prioritatea mea personala sunt Moldova Noua. Nu atat ca organizatie concreta, cat ca idee, ca o viziune a viitorului, ca o strategie. Si salut tot, ce este in favoarea ei.