Viata si activitatea Partidului comunistilor, condus de catre Voronin, abunda in fapte, multe dintre care pana in prezent sunt dificil de inteles si explicat pentru o logica cat de cat acceptabila. Totusi, o explicatie exista: „comunistul principal” intotdeauna a fost insetat de putere – nelimitata, sigura, care nu se supune dubiilor si revizuirilor. Acest moment a fost cel care a dictat epurarile interne de cadre ale randurilor de partid (dupa diferite evaluari -  au fost realizate sau sase, sau opt); aceasta este cortina dupa care se ascund planurile de alianta ale lui Voronin – de a unifica partidele, pentru ca ulterior sa le inghita, sau cu rusine si zarva sa le dezintegreze, sa le distruga…

La finele anului 1998, dupa ce PCRM a obtinut victorie la alegerile parlamentare si a stationat in organul legislativ suprem cu patruzeci de mandate de deputat, Voronin a simtit pe pielea proprie, ce inseamna amarul unui triumf recent: patruzeci de locuri in parlament este mult, insa insuficient pentru detinerea puterii totale in tara. Evident, din aceasta cauza a aparut ideea de a forma Alianta fortelor de stanga. Atunci ea era numita neoficial „Alianta celor patru”. In componenta ei au intrat PCRM, PDAM, Partdul Socialist din Moldova si Partidul Socialistilor din Moldova. „Stangacii aliati” in frunte cu comunistii au inceput pregatirile pentru alegerile locale ale anului 1999; chiar au si publicat cateva numere ale ziarului propriu, numit „Patria” („Rodina”). Scandalurile, dupa cum e primit in politica moldoveneasca, au inceput in timpul inaintarii candidatilor de la „Alianta celor patru” pentru pozitiile semnificative in organele locale ale puterii. S-au certat cu totii. „Agrarienilor”, care posedau mai ieri majoritatea in parlament, insa ramasi dupa bordul puterii legislative, Voronin le spunea: „cine, in genere, sunteti voi, ca sa cereti”. O disputa inflacarata a aparut intre PCRM si  Partidul Socialistilor din Moldova; ultima a propus candidatul sau pentru postul de guvernator orasenesc.  Ca urmare unul dintre liderii ei si-a expus parerea in presa in mod impartial in adresa PCRM, fapt pentru care a primit articolul de raspuns cu antetul „Impuscatura din arma stramba”. Dupa realizarea totalurilor alegerilor s-au incaierat comunistii lui Voronin cu socialistii lui Morev. In Balti unde Partidul socialist din Moldova poseda alegatorul sau sigur, votarea s-a desfasurat nu cum au dorit in CC PCRM. „Analiza zborurilor din Balti”  s-a sfarsit cu un infarct pentru unul dintre liderii locali. Mai apoi, dupa mult timp, Voronin va reaminti lui Morev despre neascultare. Liderul activ al Partidului socialist este anuntat in urmarire penala internationala pentru careva pacate in fata legislatiei moldovenesti, care ar fi fost savarsite de el cu sase ani anterior. Morev pana in prezent de fapt se ascunde: traieste undeva sub Moscova, insa drumul spre Moldova ii este comandat.

In anul 2001 voroninistii au decis sa-si incerce posibilitatile de aliere pe Gagauzia. Trebuie recunoscut, ca aici totul le-a iesit de minune, daca luam in cosideratie scopul final – puterea. In ajunul alegerilor parlamentare „tovarasul Voronin in persoana” a semnat cu Adunarea Populara a UTA, formata dupa alegerile din autonomie in majoritate din grupul, care deja atunci pretindea la statutul de forte popular-patriotice ale Gagauziei, un acord. Esenta actului era simpla: voi noua, comunistilor – sustinere in masa la alegerile parlamentare; noi voua, „patriotilor populari” – tot ce doriti… Gagauzii doreau multe – si consolidarea statutului UTA, si solutionarea problemei transnistrene, si statut pentru limba rusa, si alianta Moldovei cu Uniunea interstatala „Rusia-Belorusia”… Dupa victoria zdrobitoare a PCRM la alegerile anului 2001 Gagauzia a acordat lui Voronin mai mult de optzeci de procente din voturi, si a primit ca raspuns evenimentele, numite pe cat se poate de concret „revolutie comunista”. Centrul Comunist a dizolvat puterea executiva si legislativa a unitatii electata de poporul intreg.  Buimacit de minciuni, Comratul, a gasit puteri doar pentru a se opune pe scurt desfasurarii dupa initiativa Chisinaului a unui referendum local cu privire la demisia sefului activ al autonomiei. Parcelele electorale au fost blocate, ziua votarii care s-a anulat in Gagauzia a fost numita Ziua canaliei.

Cate actiuni penale au fost deschise de catre autoritatile RM cu privire la evenimentele anilor 2001-2002, concret nu-si mai raminteste nimeni. Apropo, „anticomunismul gagauz”, partidul lui Voronin l-a instalat in Sud singur, si acum plateste pentru straduinta din plin. Estimarea definitiva, se presupune, este planificata pentru primavara anului viitor.
In anul 2003, dupa cum s-a spus, PCRM a incercat sa formeze ceva pentru sine, insa planul a esuat. Aliati din comunistii-voroninisti se primesc rai de tot. In curand vom obtine inca o confirmare a acestui fapt. Vom viziona cum comunistii vor incerca sa distruga alianta cu PPCD. Tovarasul Voronin timp de acesti ani nu s-a facut mai bun, nici mai intelept, nici mai calm…

Propunerea sa publica recenta de a unifica in ajunul alegerilor parlamentare pe toti „statalistii Moldovei” a ramas fara raspuns din aceasta cauza. Este evident de ce comunistii urmaresc din nou victoria si majoritatea lor decisiva in parlamentul de tipul anului 2009 – dupa toate, nici o alianta si nici o coalitie nu mai e posibila, deci va trebui sa spuna adio puterii. Insa, nu e exclus, ca un acord va fi posibil cu cineva in baza a careva conditii, ajunsi in parlament. Cu ce se va sfarsi o asemenea aliant este evident.