Un simptom sigur al ruinarii apropiate a PCRM consta in faptul ca ideologii si propagandistii comunisti au prins moda de a vorbi cu ton solemn. Opt ani prezidentiali ai liderului partidului ei ii numesc acum “epoca lui Voronin”, adica o perioada indelungata, ce abunda in diverse evenimente semnificative. Barzii “epocii” risca mult, vociferand acest cuvant in toata agitatia politica irascibila. El usor rimeaza cu un rusism obscen plin de sens, utilizat pentru a manifesta un grad superior de indiferenta – un ceas rau, si pot aparea in Moldova strigaturi (mijloace de informare in masa libere sunt putine, iar a spune despre partidul de guvernamant se vrea mult, deci, vor aparea cu siguranta) despre tendintele social-politice din tara in ajunul alegerilor in organul legislativ suprem”. Spre exemplu: “Traim cu toti in timpul, numit solemn epoca, traim - doar of si ofuri , iar comunistilor le e…tot una”. Asemenea texte pe motive muzicale simple si usor de retinut in curand vor fredona acei, care pana nu demult in strazile chisinauene strigau cu voci mai mult tulburi decat lucide: “Moldova – teritoriul iubirii” si despre care MIMurile voroniniste enuntau tot atat de lucid: “Acesta este electoratul nostru – cresc urmasi demni”. Voi indrazni sa presupun, ca in imaginatia tinerilor golani chisinaueni se nasc si se contureaza formele viitorului tablou epic, pana ce cu nume de schita “Muncitorii uzinei de tractoare chisinauene slefuiesc un bulon imens, pentru al purta solemn prin tot orasul si al depune pe regulamentul partidului”. Comunistii-voroninisti sa nu se induca in eroare si sa nu astepte o alta soarta – cel mai zgomotos si cel mai indelungat se vor amuza de “epoca lui Voronin” tot “ai sai”. Iar cu detalii picante despre ea si despre eroul principal al epocii ne vor bucura cei mai apropiati astazi lui Voronin membri ai partidului candva guvernant.
Asa va fi, deoarece mereu (in special in cadrul regimurilor comuniste) un stil solemn se implementa pentru inarmare, pentru a “lichida mucegaiul problemelor”, a turmenta creerii purtatorilor de drapel, care duc lozinci stupide “Poporul si partidul sunt un intreg”, pentru a capta cu scopuri de doi bani. Comunistii niciodata nu au dus o viata simpla. Munca simpla ei o numeau lupta pentru recolta, planurile proprii de conservare a puterii le numeau de importanta vitala. Care era finalul – e lucru stiut de asemena: extenuati de a marsalui in coloane de sarbatoare aruncau panourile rosii in gangurile mizere, iar despre liderii de partid cu entuziasm faceau bancuri… “Al nostru general, e cel mai genial…” – despre acel, care se agata de putere pana la moarte, care tot a dorit sa traiasca in epoca, divizata in “ani de delimitare, decisivi si definitivi”… Apoi perioada sa de conducere a fost numita cu cuvantul rusinos “stagnare”.
Similar se va intampla cu presedintele Voronin. Unicul lucru care l-a efectuat cu iscusinta toata perioada celor “opt ani prezindentiali epocali”, a stapanit. In drum, a construit ce nu e permis a construi. In fundamentul orasului Vinului voroninist initial a fost consolidata o idee meschina. Vinul il beau oamenii fericiti, insa nu pentru a fi fericiti. Insa “santierul beat” al lui Voronin altfel nici nu putea fi – un popor fericit nu va susutine niciodata o idee comunista, iar unul fara luciditate, insuficient de satul, in plus ratacit din cauza inaptitudinei de a trai liber – poftim.
Constructia “pe un teritoriu comunist”, sa nu zicem “in zona”, a unei Moldove europene in general este din domeniul febrei si delirului. In asemenea cazuri Voronin iubeste sa zica ca nu e un doctor, ca nu e traba lui de a stabili diagnoze… Dar ce a inventat el insusi si ce incearca sa implanteze in realitatea moldoveneasca! In schimbul “unui viitor comunist luminos”, in care au inceput sa se indoiasca chiar si locuitorii Moldovei, el a propus calea spre “fericirea europeana” , in exclusivitate sub administratia PCRM. Calea, conform fanteziilor comuniste, este directa, abundenta in fericiri ale realizarilor, insa este indelungata, deci, nici conducerea lui Voronin nu urmeaza sa se sfarseasca in curand. Aceasta parte a vietii statului moldovenesc in “epoca lui Voronin” este o parte speciala. In cadrul ei Voronin s-a comportat ca un fachir dansator. Aprinzand o faclie la ambele capete, el parca nega adevarurile: e bine cunoscut ca o faclie aprinsa in asemenea mod nu va mai lumina, si ca in arderea sa piezisa va afuma peretii si totul in jur si se va stinge mai rapid, insa priviti – in mana mea ea e capabila sa infranga chiar si legile voastre naturale pustii. Trebuie recunoscut, ca Voronin a prosperat cu farsa europeana pentru Moldova comunista. Noi cu totii, si europenii nearatosi inclusiv, putin intelegand in minunea “comunismului moldovenesc”, nici nu au observat, cum au trecut ani de minciuna. Si-au dat seama – iar chipurile tuturor sunt negre de fum si in suflet e greata de minciuna.
Si acum, anume acum, cand slugile lui Voronin s-au aruncat sa caute cuvinte solemne despre cei opt ani prezidentiali, ar fi bine de inteles, cum de s-a putut intampla, ca tara trezita candva sub lozinca “Comunistii - la gunoi!” si care a ingenuncheat in piata capitalei in fata unui alt viitor, brusc s-a reintors la comunism – de asta data de factura meschina si minuscula. Poate nu in partea adecvata facea plecaciuni, nu citea rugaciunile adecvate, daca a ratat din nou ceva important pentru sine. Probabil, asa si a fost. Si, Doamne ma iarta, ce rugaciune e aceasta : “Comunistii – la gunoi!”. O dorinta salbatica de a se razbuna, nimic mai mult, in locul solicitarii de a se salva de comunism – “acum si in vecii vecilor…”. Cum s-a intamplat ca multi (cu adevarat multi), ridicandu-se din genunchi, aruncand hainele sifonate si scotand cravate curate din garderobe vechi de comitet raional, au venit la Voronin cu rugamintea “Condu-ne, stapaneste-ne si noi te vom urma…”? Si el i-a condus in randurile stranii ale PCRM, iar impreuna cu ei a condus intreaga tara. Unde? El singur nu stie. In schimb – epoca. Cand vom face bancuri despre ea si vom canta rautaciosi strigaturi, trebuie retinut, ca nu este doar despre Voronin si partidul sau – este si despre toti noi. Altfel vom da din nou de o alta belea epocala si pierduta.
Vladimir Tesliuc
special pentru "Moldova Nova"
