Republica Moldova a intrat în campania electorală sub teroarea unor momente de stupoare, nervozitate şi tensiune. Acestea au provocat o reacţie în lanţ, crescând şi lăţindu-se aidoma unui bulgăr de zăpadă care, pe măsură ce se rostogoleşte la vale, îşi măreşte volumul.

Cu o viteză de o sută pe oră

Arestarea pomului de crăciun, dezmăţul poliţiei şi al maşinăriei propagandistice a comuniştilor împotriva adversarilor politici, acuzaţiile halucinante aduse unor lideri ai opoziţiei   că ar fi comandat asasinarea lui Roşca, cotonogeala din faţa sediului Procuraturii Generale, unde nişte haimanale mascate, folosind tactica datului la pământ, au lovit cu bestialitate în protestatarii paşnici - toate acestea   încheagă imaginea unei debandade generale. A unui sat neajutorat  peste care a fost asmuţită o haită de câini turbaţi.

Dacă adăugăm la înşiruirea de necazuri abătute asupra societăţii şi dispariţia subită a poetului Grigore Vieru, vom constata că viaţa cotidiană a pus câteva atmosfere în plus în capul electoratului. De unde şi impresia că de data aceasta alegătorii  s-au antrenat în cursa pentru alegerile parlamentare mai pregătiţi ca altădată. Nu întâmplător, în premieră absolută, s-a pus în mişcare diaspora noastră din Occident care cere insistent să i se creeze condiţii pentru a putea vota la 5 aprilie 2009.

De cealaltă parte, şi partidele s-au repezit să se înregistreze cu o viteză de o sută pe oră.  În consecinţă, la doar două zile de la demararea oficială a campaniei electorale, în lupta pentru mandatele de deputat s-au înscris nu mai puţin de nouă formaţiuni politice.

Nu mă arunc în comparaţii, dar de pe acum se poate afirma că în 2009 formaţiunile politice par mai motivate şi mai mobilizate decât patru ani în urmă, când se crea impresia că opoziţia se tot caută, dar nu se regăseşte. De altfel, concurenţii electorali cu şanse mai mult sau mai puţin reale de a trece pragul electoral s-au adjudecat deja un loc în fruntea buletinului de vot, făcând un serviciu alegătorilor care nu vor trebui să caute mult partidul favorit.

Bănuiesc, totuşi, că electoratul mai trăieşte încă şi astăzi cu lehamitea în gât, provocată, pe de o parte de trădările unor partide de opoziţie, iar pe de alta, de  minciunile şi promisiunile deşarte făcute de comunişti. De aceea, scrutinul ce se apropie rămâne încă o ecuaţie cu foarte multe necunoscute. Nu ştim dacă vor fi, bunăoară, determinaţi să voteze indecişii. Este greu de spus dacă opoziţia va putea să recupereze punctele pierdute în urma  dezbinării impuse printr-o lege nedreaptă, a campaniei de denigrare, declanşate de comunişti, dar   şi a accesului redus la mass-media.

Singura certitudine la această etapă o constituie listele înregistrate de principalii concurenţi electorali. Până şi o analiză sumară a acestora spune multe  despre planurile şi forţa politică a competitorilor.

PCRM dă semne de slăbiciune

După cum era de aşteptat, pe primele cinci locuri de pe lista PCRM  garda veche străluceşte prin absenţă. Singura excepţie, bineînţeles, o constituie Vladimir Voronin.

Mai puţin previzibilă este menţinerea lui Marian Lupu în topul electoral al formaţiunii de guvernământ, deşi o vreme acesta părea trecut pe linie moartă. Se vede că Partidul Comuniştilor n-a putut să se dispenseze de faptul că preşedintele Parlamentului e un personaj popular care poate să aducă voturi. Această concesie, făcută unui politician indezirabil nu este altceva decât un semn de slăbiciune. PCRM simte că-i fuge pământul de sub picioare şi de aceea se teme să piardă puncte electorale.

Totuşi, prezenţa lui Marian Lupu pe locul al doilea de pe listă nu-i garantează o poziţie avansată şi după alegeri. Nu-i exclus ca el să fie  îndepărtat aşa cum în 2001 a fost retrogradat Andrei Neguţă. Deşi acesta a candidat de asemenea de pe poziţia a doua şi era considerat  mâna dreaptă a lui Voronin,  în scurt timp după scrutin a fost eliminat din conducerea partidului şi trimis ambasador.

Şi încă ceva. Faptul că Voronin şi-a burduşit  lista cu nişte anonimi dovedeşte că el vrea să ţină partidul sub control şi după alegeri. Persoanele necunoscute şi fără autoritate în mediul comuniştilor sunt, fireşte, mai uşor de  manipulat decât mastodonţii învechiţi în rele.

Efectul Grigore Vieru

Cât priveşte partidele de opoziţie, se poate spune că lista PL s-a dovedit a fi peste aşteptări. Liberalii au dat peste cap insinuările potrivit cărora ei, în afară de redutabila locomotivă, numită Dorin Chirtoacă, care trage  după sine toată garnitura, nu prea ar avea piese grele. Formaţiunea lui Mihai Ghimpu a demonstrat că are şi echipă, are şi valoare. Veteranii mişcării de eliberare naţională Anatol Şalaru şi Ion Hadârcă, economistul Vadim Cojocaru, consilierul municipal Corin Fusu  şi alţii sunt în stare să confere stabilitate şi încredere partidului în cursa pentru alegerile parlamentare.

Totuşi, într-o listă electorală contează nu atât oamenii proaspeţi, cât figurile recogniscibile, celebrităţile cu un nume bun care ar putea aduce un plus de imagine. Privit din acest unghi, PLDM are un avantaj. Echipa sa, formată din Vlad Filat, Alexandru Tănase, Mihai Godea, Vitalie Nagacevschi sau Iurie Leancă poate forma oricând un guvern funcţional.

Mai este de remarcat şi faptul că PLDM şi AMN, partide poziţionate  mai aproape de centru decât PL, de la o vreme, sub presiunea evenimentelor, s-au deplasat spre dreapta. Asta se datorează faptului că  în ultimul timp a crescut forţa electoratului pro-românesc, lucru demonstrat şi de miile de oameni care au venit să-şi ia rămas bun de la Grigore Vieru. Şi tocmai de aceea în fruntea listelor electorale au apărut personaje precum Mihai Cimpoi, Iurie Colesnic sau Călin Vieru. Aşa fiind, dispariţia poetului a produs, neîndoios,  efecte politice.

 Defectele democraţiei de partid

Opoziţia nu are, însă, motive să fie încântată de sine. Scandalurile provocate de unele persoane nemulţumite de locul ce li s-a oferit pe listă dovedeşte că şi formaţiunile democratice, nu numai PCRM, au defecte serioase în ceea ce priveşte democraţia de partid.  Ele nu s-au debarasat încă de sechelele administrării arhicentralizate şi de aceea orice hotărâre luată la vârf riscă să se constituie  într-o bombă care poate exploda oricând.

Se impune, astfel,  o  modernizare a procesului decizional pe  principii europene. În Marea Britanie, Norvegia, Suedia sau Israel, de exemplu, persoanele sunt promovate pe  listele electorale    în condiţii de maximă transparenţă şi în urma unor alegeri primare, desfăşurate atât în filialele partidelor, cât şi la nivel central.

E nevoie, aşadar, de o schimbare nu doar în administraţia centrală, ci şi în partide. Asta pentru că doar formaţiunile care funcţionează pe principii democratice pot produce şi o politică democratică.

Dupa materialele "Moldova Azi"